Cum te ajută vorbitul în public să devii mai asertiv

Vorbeam recent cu un bun prieten care are un copil de 3 ani și îmi spunea că nu știe ce sfaturi îi va da fiului său atunci când se va lovi de problemele vieții: critica distructivă, competiția exagerată, colegii agresivi etc.

Mi-a povestit că el a fost crescut de părinți cu mult bun-simț și respect pentru ceilalți, dar deși apreciază și el foarte mult aceste valori, consideră că a avut de pierdut în viață atunci când alții au fost mai ”tupeiști”, sau mai ”înfipți”, croindu-și astfel o cale mai ușoară.

Această discuție m-a pus pe gânduri, pentru că am și eu o fetiță de 2 ani și mă întreb ca orice părinte cum pot să o învăț să se integreze frumos între oameni și în același timp să se și protejeze de răutățile lumii.

Și tocmai de aceea vreau să încep acest articol gândindu-ne la generațiile următoare: ce vrem să dăm mai departe?

Este o provocare pentru mulți oameni în toată firea să se impună în situații dificile sau să nu devină atât de agresivi încât îi îndepărteze pe ceilalți.

Asta se întâmplă și din cauza unor credințe limitative care sunt răspândite în societatea noastră, de genul: ”viața e o junglă: domini sau ești dominat” sau ”există două categorii de oameni – cei care câștigă sau cei care pierd” șamd.

Este de fapt o dilemă în fața căreia ne găsim cu toții destul de des în viață, de exemplu atunci când întâlnim un conflict la serviciu și știm că dacă cedăm prea ușor e posibil ca ceilalți să profite de noi pe viitor, dar și atunci când suntem prea agresivi avem de pierdut pe termen lung – poate câștigăm o bătălie, dar nu vom mai colabora la fel cu acea persoană.

Deși există unele situații în care ai nevoie să fii mai tranșant(ă), în viața de zi cu zi această dilemă este falsă (ori una, ori alta) – există o cale de mijloc care se numește ASERTIVITATE, echilibrul care te ajută să colaborezi elegant cu ceilalți.

Ce este asertivitatea? Abilitatea de a-ți exprima punctul de vedere fără a nega drepturile sau punctele de vedere ale celorlalți.

Ești asertiv(ă) atunci când recunoști și nevoile tale și nevoile celorlalți și acționezi astfel încât să obții un echilibru între acestea.

Exemplu: Aștepți la un ghișeu de 30 de minute, ești grăbit(ă) și o persoană intră în fața cozii în mod abuziv.

Răspuns pasiv: taci din gură, nu reacționezi de teamă că vei avea un conflict cu acea persoană (mai ales că e solidă și pare cam nervoasă).

Posibile consecințe negative – pierzi timp prețios, te enervezi și acest lucru îți strică poate toată ziua. Iar dacă situația se repetă, îți poate afecta într-o anumită măsură și stima de sine.

Răspuns agresiv: Începi să ridici vocea și îi spui că doar o persoană nesimțită ar facea așa ceva (atac personal, indirect dar evident:)

Posibile consecințe negative – amenințarea integrității fizice (nu e exclus ca acea persoană să devină agresivă fizic). Sau poate se încăpățânează să rămână în față, ca revanșă pentru atacul tău la persoană.

Răspuns asertiv: Îi spui mai întâi pe un ton hotărât și calm că ești convins că se grăbește și are toate motivele să vrea să termine mai repede (mai întâi îi recunoști lui punctul de vedere și drepturile, chiar înainte de a ți le exprima pe ale tale). La fel vrei și tu și toți cei din coadă, fiecare persoană are ceva important de rezolvat, poate are copii care o așteaptă sau probleme la muncă. De aceea îl rogi frumos și insistent să respecte rândul.

ATENȚIE! Această abordare asertivă nu va funcționa mereu, sunt uneori persoane care vor să se opună cu orice preț. Dar rămâne cea mai bună variantă de a răspunde – chiar dacă persoana respectivă nu va avea reacția scontată, vei ști că ai făcut cel mai bun lucru în acea situație dificilă: pe de o parte ai avut curajul să îți exprimi nemulțumirea, pe de altă parte ai făcut-o cu tact și e foarte probabil ca cei din jur să intervină de partea ta.

O persoană asertivă preia cel mai bun aspect din fiecare extremă: își exprimă punctul de vedere cu mult curaj, dar fără să atace; se retrage în momentele cheie, dar nu își schimbă punctul de vedere din teamă, ci poate ajunge la o soluție avantajoasă pentru ambele părți.

Cel mai valoros aspect al asertivității este faptul că aceasta te ajută să-ți construiești integritatea.

Cuvântul integru își are originea în latină (integer = întreg) și înseamnă cinstit, onest, corect.

Atunci când îți exprimi emoțiile și nevoile într-un mod natural, ceea ce simți și gândești este în concordanță cu ceea ce spui. Ești cinstit cu tine și cu ceilalți (de fapt altfel nici nu se poate, ar însemna că te minți pe tine sau îi minți pe cei din jur).

Și totuși dacă există o cale atât de bună, de ce nu o adoptă mai mulți oameni, mai rapid?

Pentru că asertivitatea cere efort și are anumite ‘costuri’ emoționale.

Mai specific, cere efortul de a ne stăpâni emoțiile care apar în mintea noastră, atunci când ne dă impulsul de a fugi sau de a ataca (cunoscut ca ”fight or flight”).

De fapt, este mai degrabă o luptă continuă cu noi înșine, nu cu ceilalți.

Pentru persoanele care reacționează preponderent pasiv, costul este ieșirea din zona de confort: trecerea peste teama de a se exprima sau frica de respingere, pentru a se impune în cele din urmă cu succes.

Pentru persoanele preponderent agresive, costul emoțional constă în stăpânirea emoțiilor intense care duc la atacuri verbale, ridicarea vocii, amenințări etc., pentru a avea un răspuns echilibrat.

Și astfel ajungem la modul în care vorbitul în public ne ajută în dezvoltarea asertivități:

• Te învață să îți gestionezi aceste emoții, deoarece pregătirea dinaintea unui discurs este mult mai intensă decât cea pentru o simplă discuție. Dacă ai reușit să îți cucerești teama de a vorbi în fața unui public, poți folosi foarte ușor această abilitate în discuții dificile de orice natură
• Discursul public te ajută enorm să te exprimi, să fii tu însuți/însăți în fața celorlalți, deși există riscul de a fi respins. Ori, asertivitatea constă exact în exprimarea propriilor puncte de vedere, pe care încercăm să o evităm adeseori
• Pentru cei care au teama de a vorbi în public (majoritatea covârșitoarea a oamenilor care nu au experimentat prea mult discursul public), depășirea acestei frici le poate oferi o încredere semnificativă ce se va vedea apoi în orice comunicare
• Gestionarea unei persoane dificile din public este exact ceea ce ai nevoie pentru a răspunde asertiv în cadrul unor dispute, când ceilalți încearcă să îți nege drepturile sau opinia. Iar dacă ai reușit să duci la bun sfârșit această provocare atât de grea, gestionarea unui singur interlocutor va părea mult mai ușoară

Să ții o prezentarea în fața unui public este ca și cum ai merge pe o sîrmă: nu poți aluneca nici într-o parte (să fii monoton, plictisitor sau să îi lași pe cei din public să acapareze discuțiile), nici în cealalată (să vrei să epatezi, să domini sau să ataci participanții care nu îți plac).

De aceea este o cale foarte rapidă să deprinzi abilitatea de a fi asertiv(ă), prin echilibrul și calibrarea pe care le înveți în comunicarea cu oamenii.

”Bine, dar a vorbi în public e chiar mai dificil decât a fi asertiv într-o situație socială, pentru că acolo sunt mulți oameni și trebuie să-i gestionez pe toți”, ar putea spune unii cititori ai acestui articol (poate chiar tu:)

Da! Dar dacă o faci într-un mediu sigur, controlat, unde ești ajutat de oameni cu experiență și unde poți greși fără teamă, vei reuși să deprinzi foarte rapid aceste abilități și chiar să îți placă să vorbești în fața unui grup.

Poți experimenta aceste lucruri la întâlnirea noastră gratuită de practică Liga vorbitorilor în public.

Sau dacă te-ai hotărât că vrei să înveți în cel mai scurt timp, atunci poți veni direct la cursul nostru intensiv ”Câștigă încredere prin public speaking”.

Comentarii

comments