Comunicarea în ”noul temporar” și întoarcerea la (a)normal

 
Nu știu cum ești tu, dar eu am simțit multă furie la începutul pandemiei. Mi-am dat seama că pentru următorul an (cel puțin) nu vom mai putea ține evenimente sau cursuri offline și ne vom vedea din ce în ce mai puțin cu familia, prietenii sau colegii (și din ce în ce mai mult pe Zoom sau WebEx).

Dar cel mai mult mă enerva expresia vehiculată peste tot: ”nu ne vom mai întoarce niciodată la normal”, iar apoi apariția sintagmei ”noul normal”. Pe măsură ce lunile au trecut, am învățat și eu la fel ca toată lumea să trăiesc cu situația, să mă bucur de lucrurile frumoase care au venit la pachet cu ea – precum faptul că am petrecut mai mult timp cu familia – și să profit și de lecțiile de răbdare pe care mi le oferea în mod constant.

Dar mi-a rămas pe creier acest ”nou normal”, care a devenit o expresie îmbrățișată de multe persoane din training sau business ca pe un lucru minunat.

Mulți au aplicat în acest caz principiul ”recadrării”, care uneori este foarte util pentru a reformula situații negative, alteori e un fel de ”întoarcere ca la Ploiești”. Pentru că simțeau că pierd teren, au încercat să ne zugrăvească situația în termeni un pic mai optimiști decât în realitate, cum că munca și comunicarea la distanță sunt net superioare.

Este evident că această comunicare online are o serie de avantaje indiscutabile, pot spune sincer că mă bucur și eu de o parte din ele:

• nu mai stai în trafic
• poți susține întâlniri sau cursuri cu oameni din orice colț al țării sau chiar al lumii
• reducerea majoră a costurilor
• comoditate din orice punct de vedere: nu te mai îmbraci la patru ace, nu mai ai nevoie de proiector sau flipchart etc.

În același timp, există și unele probleme care vin la pachet cu întâlnirile sau evenimentele online, cea mai presantă fiind amestecarea vieții private cu cea profesională: dacă ai copii trebuie să gestionezi faptul că te vor întrerupe constant, dacă partenerul are și el ședință te bați pe biroul mai aproape de router sau poate nici nu ai un internet suficient de bun pentru a susține 2-3 conferințe video concomitente.

Iar dacă nu ești în aceste situații, riști să lucrezi până târziu, să nu mai ai un program clar de viață, să mănânci dezordonat și mai ales să simți lipsa contactului uman, lipsa unei echipe și chiar discuțiile despre nimicuri din pauzele de cafea.

Iar problemele comunicării și ale prezentărilor remote sunt numeroase:

• defecțiuni tehnice ce pot întrerupe des firul întâlnirii
• comunicarea lentă și întârzierea anumitor mesaje
• nu vezi complet limbajul non-verbal al interlocutorilor – doar o față care se uită în jos (la ecran în loc să se uite la cameră) și uneori nici atât dacă are o conexiune proastă care nu permite transmisia video
• nu simți energia subtilă a unei persoane pe care o receptezi atunci când ești în aceeași cameră/sală cu ea – dacă nu știi despre ce e vorba, întreabă-te de ce mai merg oamenii la teatru și nu se uită pur și simplu la o filmare de pe scenă
• sentimentul de izolare, de singurătate, lipsa socializării

Sunt perfect conștient că în această perioadă trebuie să avem răbdare și să ne descurcăm cum putem, dar la fel ca orice lucru bun sau rău din viață, pandemia va trece în cele din urmă și unii zic că și după aceea ”normalul” va fi reprezentat tot de evenimentele și comunicarea la distanță.

Simon Sinek, un cunoscut consultant de business și leadership spune că ”normalul” se schimbă constant și în ultimele decenii am asistat la răsturnarea anumitor standarde după care lumea nu a mai fost la fel. Asta nu însemna neapărat că nu se puteau păstra și lucrurile vechi, doar că unii oameni nu au știut să se adapteze la timp. Nu vorbim aici despre normalul care e distorsionat pe zi ce trece de temuta corectitudine politică (nu ating aici subiecte atât de dureroase, deoarece am divaga destul de repede în controverse), ci despre lumea afacerilor, comunicarea dintre oameni și modul în care ne desfășurăm profesiile.
 
Un exemplu din zona business este aplicația Uber, care la prima vedere ar părea că distruge taximetria. Mulți taximetriști au protestat împotriva ei, dar apoi cei care au rămas pe piață și-au făcut și ei aplicațiile lor (sau au aderat la cei care le-au lansat), au început să aibă mașini mai curate și să trateze clienții cu mai mult respect și astfel au continuat să-și ofere aceleași servicii prin prisma noului standard.

Alt exemplu din viața de zi cu zi ar fi avansul telefonului mobil smart conectat permanent la internet și rețele sociale, care ne-a transformat efectiv modul de viață și comunicarea: pe de-o parte ne-a ajutat foarte mult și ne-a ușurat enorm anumite aspecte, pe de altă parte ne-a îndepărtat de ceilalți – chiar și înainte de covid vedeai foarte multă ”distanțare socială”: persoane care ieșeau în oraș să socializeze, dar fiecare stătea cu nasul în telefonul său.

Nimeni nu a declarat atunci așa vehement că acesta e noul normal pentru că aceste schimbări au avut loc treptat pe parcursul câtorva ani. Pe când coronavirus ne-a lovit instant.

Eu cred că nimic nu poate înlocui contactul uman, conectarea față în față, comunicarea empatică, energia transmisă în interacțiunea directa din viața reală. De aceea îmi place să denumesc situația de față ”noul temporar”, expresie pe care am auzit-o la colegul Bogdan Blendea.

Acum putem face un efort pentru binele tuturor, dar când vom fi în siguranță și ne vom putea reîntâlni, vom avea opțiunea de a păstra anumite întâlniri online, de a lucra parțial de acasă și de a ne deplasa la birou sau de a face cursuri în sală atunci când simțim că e nevoie de acel contact uman. Când vom avea ambele opțiuni, alegerea va fi asemănătoare cu cea de folosire a smartphone-ului: dacă o vom face moderat ne va ajuta foarte mult, dacă vom evita total sau vom exagera, vom avea destule de pierdut.

E clar că lucrurile nu vor mai fi la fel, dar chiar și fără pandemie, cu evoluția exponențială a tehnologiei și a businessului (forțat să se transforme și datorită tehnologiei), într-un an și jumătate sau doi oricum lucrurile nu ar mai fi fost normale așa cum le știam.

Citându-l din nou pe Simon Sinek, ne vom întoarce la… anormalul nostru.

Va ține de fiecare dintre noi cât la sută din interacțiuni vom păstra online și câte vor fi offline (apropo, chiar și pentru întâlnirile sau munca la care ești prezent fizic avem un termen preluat din limbajul de internet – offline – lucru ce demonstrează cât de mult ne-am îndepărtat de normalul de acum 10 sau 15 ani).

Chiar îmi spunea cineva că la ei în companie a fost angajat un nou coleg și după primele 2 din cele 3 luni de probă în care nu a vizitat deloc sediul, a hotărât să părăsească firma. Probabil că a avut câteva ședințe în timp ce stătea în sufragerie și nici măcar nu s-a simțit inclus în vreun fel în echipă, nici nu a simțit măcar o secundă atmosfera din firmă sau celebra cultură organizațională. Nu zic că a fost vina companiei (care era nevoită să respecte normele impuse și să nu primească la sediu decât oamenii vitali), dar probabil că nu va fi o idee foarte bună dacă se va păstra acest obicei în anumite firme chiar și după trecerea pandemiei.

Pornind de la aceste idei, am hotărât să relansăm și întâlnirea noastră ”Liga vorbitorilor în public”, care a funcționat 5 ani în sală și la care am avut peste 1000 de participanți de-a lungul timpului. După fiecare ediție primeam constant feedback-ul ”ne-am simțit extraordinar de bine, ne-am încărcat de energie, ne-am conectat foarte mult cu ceilalți participanți și atmosfera a fost super primitoare”.

Nu știam dacă putem crea aceeași energie și online, nici nu mi-am pus problema o perioadă de timp să ținem Liga așa. Oamenii din comunitate îmi spuneau că le era dor de întâlnirea asta, dar nimeni nu m-a întrebat când o mai organizăm. Și nici eu nu am putut să concep un eveniment online ca LVP – nu era un curs, ci un grup de practică și networking.

Până acum câteva săptămâni, când am înțeles un lucru esențial. Dupa ce am participat și am susținut și eu diverse cursuri online, mi-am dat seama cât de multă nevoie de conectare au oamenii exact în momentul ăsta, chiar și la distanță.

Mulți stau închiși în case, unii sunt chiar în autoizolare, altora le e teamă să se mai vadă cu alți oameni, dar tânjesc după socializare și discuții cu persoane care le împărtășesc interesele.

Astfel că ne-am luat inima în dinți și împreună cu colegii Mihai Parfeni și Bogdan Blendea am stabilit ca pe 16 decembrie, de la ora 20:00 să ne (re)vedem la o primă ediție online a Ligii vorbitorilor în public, care va dura aproximativ o oră și jumătate.

Te poți înscrie în linkul de mai jos și dacă ai mai fost măcar o dată la Ligă sau la alte evenimente de-ale noastre de public speaking, poți să te înscrii și cu discurs pregătit:

http://www.dragosstoian.ro/liga-vorbitorilor-in-public/

 
Atenție! Nu ne mutăm de tot în online 🙂 După ce ne vom putea vedea în siguranță vom mai susține și întâlniri în sală (sau vara în aer liber, cum am mai făcut în trecut) și probabil că le vom îmbina cu experiența online, spre exemplu le vom putea transmite live pe internet – doar va trebui și noi să ne aliniem cumva la noul (a)normal 😉
 

Comentarii

comments