Un curs nu te poate schimba! Dar îți poate oferi aceste elemente esențiale (I)
”Cursurile sau training-urile sunt o pierdere de timp și resurse, pentru că nu schimbă mare lucru la oameni” – o afirmație pe care am tot auzit-o vehiculată, de la unii participanți sau directori/manageri care au comandat cursul, mai ales după ce au investit în acest capitol.
Și îi pot înțelege, într-o anumită măsură.
Tu ai fost vreodată la un curs din proprie inițiativă? Dar la un curs la care ai fost trimis de angajator?
Voi aborda cele două situații în mod separat, chiar dacă uneori cursurile sunt asemănătoare. Motivația celui care participă este, în schimb, foarte diferită.
1. Cursuri oferite de angajator (mai ales cele ținute în companie sau doar cu colegii din aceeași firmă)
Pun pariu că ai participat și tu la un astfel de curs dacă ai lucrat vreodată într-o companie multinațională sau chiar într-o firmă ceva mai mică (dar conștientă de importanța educației continue).
Unii oameni sunt enervați că au fost trimiși, mai ales dacă au multe de rezolvat în acea perioadă la curs și/sau au impresia că deja știu tot în acel domeniu.
Alții sunt bucuroși că mai evadează din mediul de muncă zilnic, se mai relaxează, au masa plătită sau pleacă în delegație etc. Dar chiar și în acest caz nu ei plătesc cursul și de obicei nici nu l-au solicitat, deci nu au cea mai bună motivație. Atitudinea poate fi: ”Hai să vedem ce ne mai zice și trainerul ăsta…”
Și există și a treia categorie: cei care sunt foarte interesați și dornici să învețe, chiar dacă au mai fost la cursuri asemănătoare.
Dacă e vorba de un curs pe care ți-l oferă angajatorul, atunci un factor critic care determină succesul sesiunii este cât de deschis e cel care participă la a învăța și a se îmbunătăți în meseria lui (sau pe partea de soft skills în general, fapt ce îi poate crește dramatic eficiența în multe domenii).
Dacă mergem la un training considerând că știm totul e foarte greu să fim convinși că putem învăța ceva și chiar dacă trainerul e cel mai bun în ceea ce predă, vom bloca toate porțile minții și experiența chiar va fi o pierdere de timp.
Trainer-ul are la dispoziție unele instrumente și tactici prin care poate influența participanții nedoritori, dar dacă aceștia se încăpățânează cu adevărat, nimeni nu ar putea să îi convingă.
E ca și cum eu, care nu știu să schiez, nu îmi place și nici nu prea am chemare pentru sporturile de iarnă, i-aș spune celui mai bun instructor de schi: ”Pun pariu că nu mă poți învăța” 🙂 Cât de greu crezi că mi-ar fi să îi demonstrez acest lucru și să joc rolul îmbufnatului care vrea să demonstreze că nu poate?
Desigur că pot exista cursuri slab calitative sau oameni slabi pregătiți care le susțin, dar chiar și acolo participanții pot avea de câștigat, dacă există un minim de practică și discuții de grup, iar atitudinea e deschisă.
Sau poate subiectul e prea vag, sau nu se potrivește nevoilor angajaților (poate nu a fost făcută bine analiza nevoilor de training).
Dar în principal, pentru a crește șansa ca un angajat să beneficieze la maxim de training, o soluție premeregătoare este ca firma (prin departamentul de resurse umane sau de learning&development, dacă există, sau managerul angajaților ce urmează să participe) să selecteze cu atenție pe cei care îi trimit la training și să creeze o cultură de învățare continuă, ca necesitate pentru îndeplinirea jobului cu succes.
În ziua de azi când totul se mișcă atât de repede și informațiile sunt peste tot și din ce în ce mai multe, e foarte ușor să rămâi în urmă dacă nu te instruiești non-stop atât în domeniul tău (training-uri de hard skills) cât și pe partea de comunicare, prezentări cu publicul, persuasiune etc.
Poți citi mai multe despre participanți care nu par să progreseze în acest articol.
2. Cursuri deschise, la care participantul merge din proprie inițiativă
În acest caz, situația se schimbă radical, deoarece acel om plătește din propriul buzunar și își sacrifică și din timpul liber pentru a se dezvolta (dacă ai copii și ești angajat la un job clasic, știi cât de prețios e un weekend – ori sacrifici timpul petrecut cu ei, ori sacrifici din zilele libere pentru a merge la curs in timpul săptămânii).
Dar și aici există câteva probleme:
– am tot fost bombardati cu evenimente de tip american care ‘îți schimbă viața’. Aceste evenimente au un beneficiu clar: energia pe care ți-o aduc și o schimbare (temporară) de perspectivă, care te pot ajuta în momente dificile. Dar dacă nu merg dincolo de motivație și nu oferă ceva concret, mai degrabă te pot frustra pe termen mediu și lung, pentru că vei avea așteptări prea mari doar pentru că te-ai simțit bine și ai gândit ‘pozitiv’.
– traineri care știu câteva informații și încep să se poziționeze ca ”experți în domeniu”, iar în ziua de azi cu ceva marketing bine pregătit te pot convinge relativ ușor
– cursuri preponderent informaționale, în care găsești lucruri interesante dar nu apuci să le practici (poți găsi și în cărți sau pe net informația)
– cursuri prea experiențiale. CUM?! Păi toată lumea se laudă că are cursuri aproape integral practice, că nu o să te plictisim cu teorie etc. Dar ce faci când omul chiar vrea să știe ce să facă în anumite momente, adică să afle cele mai bune practici? În funcție de subiectul cursului, e recomandată o îmbinare de teorie și practică, evident cu mai multă practică dar cu scopul de a reține și aplica anumite concepte utile.
De exemplu, la cursul nostru de public speaking avem aproximativ 70% practică, dar și 30% informație destul de complexă, și de cele mai multe ori primesc multe întrebări dincolo de ceea ce prezint în această parte, pentru că oamenii chiar își doresc să știe ce să facă în anumite situații dificile cu publicul.
Voi mai face o diferențiere: hard skills vs soft skills.
Hard skills se referă la abilități tehnice, cum ar fi învățarea unui software. Am fost la o serie de asemenea cursuri în calitate de participant și am și susținut câteva ca trainer (deși m-am axat preponderent pe cele de soft skills).
Dacă ai nevoie în mod punctual de aceste competențe (cum ar fi tranziția la un job într-un alt domeniu sau promovarea în domeniul actual), atunci aceste training-uri pot avea un impact major. Un trainer care știe să predea informațiile într-un format ușor de înțeles și aplicat, care captivează cursanții fără să plictisească, îi poate ajuta să învețe foarte rapid.
Dar dacă nu exersezi și în timpul liber acele abilități tehnice și nu le aplici în scurt timp pentru ceva concret, vei uita repede ceea ce ai învățat.
Îmi amintesc atunci când învățam pentru a deveni grafician. Lucram acasă în particular cu un curs online de Photoshop și mergeam la un curs live de grafică, unde exersam alături de alți colegi (fiind motivat și de colectiv) și aveam un profesor cu experiență pe care să-l întreb dacă mă împotmoleam.
După aproximativ jumătate de an de practică și cursuri am reușit să mă angajez pe jobul mult dorit de grafician, dar mulți colegi cu care țineam legătura nu au continuat demersurile după curs și în ziua de azi nu mai țin minte aproape nimic (am fost la curs cu câțiva prieteni vechi cu care țin legătura).
Eu sunt un autodidact, de aceea recomand din suflet și cursurile video online. Combinate cu cele in-class au o putere nebănuită, pentru că te țin permanent conectat la informație și aceasta se sedimentează mai repede (evident dacă și practici).
Cursurile de soft skills se referă la comunicare, prezentări cu publicul, leadership, persuasiune, negociere, vânzări și mult altele de acest gen.
Aici lucrurile se complică, deoarece trainerul lucrează și cu ”materialul clientului”, dar când spun asta nu mă refer la faptul că oamenii sunt limitați, ci că se limitează singuri.
Provocarea cea mai mare e să… dar mai bine continuăm în partea a doua a acestui articol, deoarece văd că m-am lungit deja destul de mult.
Poți medita la aceste informații și te poți întreba dacă te regăsești în vreunul din exemplele de mai sus.
Te aștept în partea a doua a articolului, în care voi dezvălui ce oferă cu adevărat un curs de impact, un curs care are un efect concret în viața celor care participă.
Comentarii închise