Vreau cât mai mult feedback negativ!

În deschiderea unei conferinţe, un speaker englez a scris pe flipchart 6 operaţii simple de matematică (adunări şi scăderi), cu 5 rezultate corecte şi unul greşit.

Apoi a întrebat publicul ce observă pe flipchart. Cei mai mulţi au început să strige: „unul din rezultate e greşit!”

Auzind răspunsurile lor, speaker-ul a spus: „Pe flipchart sunt 5 operaţii corecte. Aceasta este problema noastră cea mai mare, ne concentrăm pe ceea ce este greşit, chiar şi atunci când sunt mai multe lucruri corecte.”

Putem vedea în jurul nostru acest lucru, de la ştiri până la critica pe care o primesc copii la şcoală, „că dacă arătăm prea multă apreciere li se urcă la cap”.

Este foarte util să vezi şi ceea ce nu funcţionează, pentru a putea corecta. Dar atunci când vezi doar ce nu merge, începi să îţi negi calităţile şi rişti să îţi paralizezi acţiunile.

Un citat care ilustrează foarte bine această idee spune că „un critic este un om care ştie drumul dar nu poate conduce maşina.” (Kenneth Tynan)

 
Din păcate, acest lucru se întâmplă şi în vorbitul în public, mai ales pentru cei care sunt la început.

La cursul nostru de public speaking, avem 2 tipuri de feedback: apreciativ şi constructiv.

– Feedback-ul apreciativ arată celui care a vorbit lucrurile pe care publicul le-a apreciat la discursul său;

– Feedback-ul constructiv ajută speakerul să vadă ce poate face mai bine în viitor, fără a judeca, fără a ridiculiza.

De ce nu îi spunem feedback negativ? Deoarece acest cuvânt sugerează o judecată care scoate în evideţă greşelile şi pedepseşte prin cuvinte grele, iar cei din public pot fi tentaţi să critice agresiv, să-l „desfiinţeze” pe cel din faţă.

Pe scurt, feedback-ul constructiv ajută la construirea unei abilităţi prin sugestii creative, pe când cel negativ (sau distructiv) distruge.

 
Cel mai interesant lucru pe care îl observ este că foarte mulţi oameni vor mult mai mult feedback constructiv decât apreciativ.

De aceea, se exprimă într-un mod foarte autocritic la sfârşitul unui discurs:

„Am fost praf”

„Să înceapă măcelul..”

Dar cel mai surprins am fost când am văzut că unii speakeri nu puteau să găsească niciun lucru bun în discursul pe care tocmai l-au ţinut, deşi publicul fusese impresionat de foarte multe aspecte.

De ce se întâmplă asta? Pentru că ne-am obişnuit atât de mult să vedem greşelile, încât ne vine greu să mai vedem ceea ce funcţionează, chiar şi când acest lucru este evident.

Este ca atunci când ai un picior în ghips pentru câteva săptămâni şi muşchiul se atrofiază – când te vindeci ţi-e greu să-l mai foloseşti şi trebuie să înveţi din nou să mergi.

„Muşchiul” nostru mental care apreciază şi vede succesul nu este la fel de dezvoltat 🙂

Ce crezi că va pierde o persoană care nu-şi va observa sau recunoaşte calităţile? Va putea oare să le folosească la maxim?

Crezi că va putea învăţa din succese că poate reuşi în mod consistent? Sau se va concentra chiar şi după un succes tot pe acel 10% care nu a mers?

 
În cartea , Maxwell Maltz compară creierul uman cu un mecanism cibernetic, oferind exemplul foarte sugestiv al unei torpile ghidate.

În procesul de găsire a unei ţintei, torpila se îndepărtează de mai multe ori de la traiectoria corectă. Mecanismul cibernetic care o controlează de la bază îi semnalează atunci când greşeşte şi apoi învaţă din fiecare abatere.

După ce corectează traiectoria, mecanismul reţine calea corectă, iar informaţia legată de greşeală devine inutilă şi nu mai este folosită. Astfel, a doua torpilă lansată şi controlată de acest mecanism îşi găseşte mult mai uşor ţinta.
 


 

Cum ar fi dacă torpila s-ar concentra în mod preponderent pe greşeli? Probabil că s-ar învârti în cerc sau ar avansa foarte greu.

Asta facem noi de obicei când trăim în trecut regretând greşelile şi pierzând energia care ar putea fi direcţionată spre aprecierea lucrurilor bune.

Nu ai cum să avansezi dacă nu înveţi din greşeli. Iar cel mai bun mod de a învăţa din ceea ce nu a funcţionat este să corectezi, apoi să dai uitării greşeala!

 
La cursul nostru Câştigă încredere prin Public Speaking îi ajutăm pe participanţi să-şi dezvolte „muşchiul apreciativ”, atunci când îşi dau autofeedback, dar şi când îi evaluează pe ceilalţi.

La început, pentru unii e foarte dificil să vadă ce fac bine şi revin mereu la obiceiul de a critica în mod distructiv.

Dar după prima zi de curs, se crează o energie specială şi oamenii încep să-şi schimbe încet-încet modul de a vedea lucrurile. Chiar şi cei mai critici încep să zâmbească şi să se susţină reciproc, recunoscându-şi mult mai uşor lucrurile pe care le-au făcut bine.

Iar cel mai important este că în acest curs participanţii învaţă cum să-şi folosească această abilitate pentru a-şi descoperi calităţile şi a-şi dezvolta astfel încrederea în sine pentru orice aspect din viaţa lor.

După cele 2 zile, o participantă ne-a transmis următorul feedback:

“Mi-am descoperit valente noi, iar tu si colegii de curs ati vazut la mine calitati pe care oglinda mea interioara nu mi le-a aratat niciodata (sau le-a vazut doar in ceata).”

Simpla schimbare a obiceiului nostru de a critica ne poate ajuta să ne descoperim mult mai uşor potenţialul nostru ascuns. Dacă apreciem şi ne bucurăm chiar şi pentru cele mai mici reuşite, vom sădi sămânţa succesului pentru realizarea visurilor noastre, indiferent care sunt acestea.

Te invit şi pe tine la cursul nostru de public speaking, o experienţă care nu se încheie după cele 2 zile intensive.

După curs, vei putea participa timp de 6 luni la grupul nostru de suport unde vei putea exersa vorbitul în public şi îţi vei dezvolta muşchiul aprecierii care îţi va creşte enorm încrederea în tine.

Comentarii

comments