Vreau cât mai mult feedback negativ!



În deschiderea unei conferinţe, un speaker englez a scris pe flipchart 6 operaţii simple de matematică (adunări şi scăderi), cu 5 rezultate corecte şi unul greşit.

Apoi a întrebat publicul ce observă pe flipchart. Cei mai mulţi au început să strige: „unul din rezultate e greşit!”

Auzind răspunsurile lor, speaker-ul a spus: „Pe flipchart sunt 5 operaţii corecte. Aceasta este problema noastră cea mai mare, ne concentrăm pe ceea ce este greşit, chiar şi atunci când sunt mai multe lucruri corecte.”

Putem vedea în jurul nostru acest lucru, de la ştiri până la critica pe care o primesc copii la şcoală, „că dacă arătăm prea multă apreciere li se urcă la cap”.

Este foarte util să vezi şi ceea ce nu funcţionează, pentru a putea corecta. Dar atunci când vezi doar ce nu merge, începi să îţi negi calităţile şi rişti să îţi paralizezi acţiunile.

Un citat care ilustrează foarte bine această idee spune că „un critic este un om care ştie drumul dar nu poate conduce maşina.” (Kenneth Tynan)

 
Din păcate, acest lucru se întâmplă şi în vorbitul în public, mai ales pentru cei care sunt la început.

La cursul nostru de public speaking, avem 2 tipuri de feedback: apreciativ şi constructiv.

– Feedback-ul apreciativ arată celui care a vorbit lucrurile pe care publicul le-a apreciat la discursul său;

– Feedback-ul constructiv ajută speakerul să vadă ce poate face mai bine în viitor, fără a judeca, fără a ridiculiza.

De ce nu îi spunem feedback negativ? Deoarece acest cuvânt sugerează o judecată care scoate în evideţă greşelile şi pedepseşte prin cuvinte grele, iar cei din public pot fi tentaţi să critice agresiv, să-l „desfiinţeze” pe cel din faţă.

Pe scurt, feedback-ul constructiv ajută la construirea unei abilităţi prin sugestii creative, pe când cel negativ (sau distructiv) distruge.

 
Cel mai interesant lucru pe care îl observ este că foarte mulţi oameni vor mult mai mult feedback constructiv decât apreciativ.

De aceea, se exprimă într-un mod foarte autocritic la sfârşitul unui discurs:

„Am fost praf”

„Puteţi să daţi cu pietre”

„Aştept să mă loviţi cu feedback-ul constructiv”

„Să înceapă măcelul..”

Dar cel mai surprins am fost când am văzut că unii speakeri nu puteau să găsească niciun lucru bun în discursul pe care tocmai l-au ţinut, deşi publicul fusese impresionat de foarte multe aspecte.

De ce se întâmplă asta? Pentru că ne-am obişnuit atât de mult să vedem greşelile, încât ne vine greu să mai vedem ceea ce funcţionează, chiar şi când acest lucru este evident.

Este ca atunci când ai un picior în ghips pentru câteva săptămâni şi muşchiul se atrofiază – când te vindeci ţi-e greu să-l mai foloseşti şi trebuie să înveţi din nou să mergi.

„Muşchiul” nostru mental care apreciază şi vede succesul nu este la fel de dezvoltat 🙂

Ce crezi că va pierde o persoană care nu-şi va observa sau recunoaşte calităţile? Va putea oare să le folosească la maxim?

Crezi că va putea învăţa din succese că poate reuşi în mod consistent? Sau se va concentra chiar şi după un succes tot pe acel 10% care nu a mers?

 
În cartea , Maxwell Maltz compară creierul uman cu un mecanism cibernetic, oferind exemplul foarte sugestiv al unei torpile ghidate.

În procesul de găsire a unei ţintei, torpila se îndepărtează de mai multe ori de la traiectoria corectă. Mecanismul cibernetic care o controlează de la bază îi semnalează atunci când greşeşte şi apoi învaţă din fiecare abatere.

După ce corectează traiectoria, mecanismul reţine calea corectă, iar informaţia legată de greşeală devine inutilă şi nu mai este folosită. Astfel, a doua torpilă lansată şi controlată de acest mecanism îşi găseşte mult mai uşor ţinta.
 

Traiectoria_unei_torpile
 

Cum ar fi dacă torpila s-ar concentra în mod preponderent pe greşeli? Probabil că s-ar învârti în cerc sau ar avansa foarte greu.

Asta facem noi de obicei când trăim în trecut regretând greşelile şi pierzând energia care ar putea fi direcţionată spre aprecierea lucrurilor bune.

Nu ai cum să avansezi dacă nu înveţi din greşeli. Iar cel mai bun mod de a învăţa din ceea ce nu a funcţionat este să corectezi, apoi să dai uitării greşeala!

 
La cursul nostru Câştigă încredere prin Public Speaking îi ajutăm pe participanţi să-şi dezvolte „muşchiul apreciativ”, atunci când îşi dau autofeedback, dar şi când îi evaluează pe ceilalţi.

La început, pentru unii e foarte dificil să vadă ce fac bine şi revin mereu la obiceiul de a critica în mod distructiv.

Dar după prima zi de curs, se crează o energie specială şi oamenii încep să-şi schimbe încet-încet modul de a vedea lucrurile. Chiar şi cei mai critici încep să zâmbească şi să se susţină reciproc, recunoscându-şi mult mai uşor lucrurile pe care le-au făcut bine.

Iar cel mai important este că în acest curs participanţii învaţă cum să-şi folosească această abilitate pentru a-şi descoperi calităţile şi a-şi dezvolta astfel încrederea în sine pentru orice aspect din viaţa lor.

După cele 2 zile, o participantă ne-a transmis următorul feedback:

“Mi-am descoperit valente noi, iar tu si colegii de curs ati vazut la mine calitati pe care oglinda mea interioara nu mi le-a aratat niciodata (sau le-a vazut doar in ceata).”

Simpla schimbare a obiceiului nostru de a critica ne poate ajuta să ne descoperim mult mai uşor potenţialul nostru ascuns. Dacă apreciem şi ne bucurăm chiar şi pentru cele mai mici reuşite, vom sădi sămânţa succesului pentru realizarea visurilor noastre, indiferent care sunt acestea.

Te invit şi pe tine la cursul nostru de public speaking, o experienţă care nu se încheie după cele 2 zile intensive.

După curs, vei putea participa timp de 6 luni la grupul nostru de suport unde vei putea exersa vorbitul în public şi îţi vei dezvolta muşchiul aprecierii care îţi va creşte enorm încrederea în tine.

 

Comentarii

comments

Articole similare

9 comentarii

  • Emilia
    22 octombrie 2014 at 15:56

    Buna!
    Am onoarea sa citesc aceste randuri pline de realitate. Dau dreptate celor mentionate si cred cu tarie ca adevarata sursa se regseste in fiecare dintre noi. Detinem tot ce avem nevoie pentru a realiza orice ne dorim …. insa uitam aceste lucruri si ne concentram doar pe „negatie” de parca ar fi mierea cea mai ” dulce” care de fapt ea ne impiedica evolutia. Personal am reusit sa imi schimb perspectiva si sa am mai multa incredere in mine. Lucrez bineinteles la asta constant! Am nevoie de cat mai multa informare si trairea de experiente pentru a discerne corect si a ajunge la un prag superior.

    Multumesc!

    • dragos.m.stoian
      22 octombrie 2014 at 16:53

      Felicitari pentru ca ti-ai dat seama si ca ai facut schimbari in acest sens! Intr-adevar, avem nevoie sa lucram mult cu noi, dar merita efortul 🙂

  • Emilia
    22 octombrie 2014 at 17:53

    🙂

  • Dorina Popa
    23 octombrie 2014 at 9:10

    Buna Dragos,

    Increderea de sine vine dupa mai multe victorii. Imi amintesc ca jucam un joc de carti si pieredeam de cele mai multe ori pana mi-am dat seama ca din dorinta de a lua cat mai multe puncte, pierdeam. Asa ca am schimbat strategia si am incercat sa pierd cat mai putine puncte. Si am castigat. Asa cum traiectoria unei torpile este corectata putin cate putin pana ajunge la tinta, si eu am incercat sa pierd cat mai putin pt a ajunge la tinta si am reusit. Cateodata, aburiti de tinta, nu vedem solutia cea mai buna si daca pierdem de mai multe ori putem sa pierdem increderea in sine. Insa mai cred ca la baza acestei increderi este credinta ca cineva de acolo de sus ne ajuta in pasii nostri si mai mult de atat, ne arata drumul drept.

    • dragos.m.stoian
      23 octombrie 2014 at 11:21

      Buna Dorina, iti multumesc mult pentru contributia ta la acest articol. Sunt perfect de acord cu ultima afirmatie a ta. Sa ai cat mai mult succes si incredere in ceea ce faci 🙂

  • luminita
    23 octombrie 2014 at 10:20

    Multumesc mult pentru toate emailurile trimise.ai mare dreptate sint foarte critica cu mine insami.acum nici nu stiu de unde sa incep si de ce sint capabila.iti doresc mult succes!

    • dragos.m.stoian
      23 octombrie 2014 at 11:26

      Si eu m-am surprins de multe ori facand acest lucru, partea buna e ca odata ce iti dai seama, lucrurile se schimba si observi ca iti poti directiona atentia pe ceea ce este bun 🙂 Succes si tie Luminita!

  • Mirela
    23 octombrie 2014 at 12:57

    Buna,
    Foarte adevarat si de bun-simt tot articolul. Poate nu intamplator cei mai multi dintre noi traim nemultumiri, depresii, neimpliniri. Cred ca putem sa intoarcem foaia, dar ne trebuie o masa critica de „apreciatori” in jurul nostru. Ma bucur sa citesc randurile tale. Si mai cred ca primul pas este sa vedem noi (adica fiecare) ce este frumos si bun in jurul nostru. Ce nu stiu exact este la ce sala se antreneaza acesti muschi:). Si ma intreb cum as putea sa spun cat mai apreciativ ca am observat in mailul de la tine 4 operatii corecte, una incorecta pe modelul de la speakerul englez si la una am observat o cratima pe care la o prima privire am citit-o „minus”? ( 4-3=-1)

    • dragos.m.stoian
      23 octombrie 2014 at 14:36

      Mirela ai zis-o foarte bine, avem nevoie de multi oameni in jurul nostru care sa ne sustina si care sa aiba o gandire de acest gen. Se antreneaza la evenimente de genul cursului nostru pe care il recomandam dar nu numai.
      Ai observat bine, acela era un minus deci si acea operatie era gresita. Ce vreau sa subliniez: ai spus mai intai ca sunt 4 operatii corecte, deci ai observat mai intai ce era bine 🙂

LASĂ UN COMENTARIU