O poveste despre începuturi și persoane critice

Astăzi vreau să îți spun o poveste despre care nu vorbesc deseori, dar despre care îmi amintesc ori de câte ori întâlnesc persoane care critică excesiv.

În 2010, la sfârșitul anului când toată lumea își făcea planuri, îmi doream foarte mult să încep să țin training-uri, să lansez programele mele, dar eram copleșit de gânduri care îmi spuneau că nu voi fi în stare.

Aveam o mare dorință să ajut oamenii prin training-urile mele, dar nu ținusem niciodată un eveniment de unul singur. Avusesem destul de multe ieșiri în fața unui public (cam între 10 – 30 de persoane) la un grup de suport pentru cei care doreau să practice vorbitul în public, dar simțeam că nu era suficient.

Aveam ideea în minte, știam cum se va numi cursul pe care voiam să îl lansez – „Obiceiuri mentale”, știam și care era structura training-ului.

Dar când le povesteam celor din jur ce plănuiam să fac, se găseau întotdeauna persoane care să-mi spună că titlul nu e bun, că lumea nu e interesată să-și formeze obiceiuri noi sau că este greu să schimbi oamenii și că cel mai probabil nici nu vor veni la curs.

Iar cel mai adesea auzeam „Dar cum o să le vorbești tu oamenilor, că nu ai experiență?”
 

Am decis atunci la sfârșit de an să nu îi mai ascult și mi-am anunțat oficial data de lansare a training-ului la care visam. În plus, pentru că îmi era teamă că nu se vor aduna suficienți oameni, am chemat și câteva persoane pe care le cunoșteam dinainte – să mă asigur că voi avea destui oameni în sală pentru partea de exerciții.

Pentru primul meu training (singur) au fost neașteptat de mulți oameni, aproximativ 25. Aveam emoții cumplite, dar dorința de a ajuta a fost clar mult mai mare.

Am încheiat training-ul cu câteva feedback-uri pozitive din sală, iar la final au venit rând pe rând la mine cunoscuții mei pe care i-am invitat.

Am profitat de fiecare moment în care m-au felicitat să-i întreb ce părere au, cum li s-a părut cursul.
 

Iată în ce stil au decurs feedback-urile:

„A fost ok, dar mai trebuie îmbunătățit!”

„Ai folosit câteva exemple mult prea personale în care ți-ai scos prea mult în evidență părțile mai sensibile – și anume că erai o persoana timidă și că uneori îți era greu să socializezi”

„Nu ai fost foarte convingător..”

Toate aceste lucruri veneau de la persoane cunoscute și le-am primit imediat dupa ce am susținut primul training pe cont propriu.
 

Uitându-mă acum în urmă, trainingul a fost un real succes, pentru că am avut ceva curaj să îl fac atât de interactiv și am facut multe lucruri bune pentru câtă experiență aveam la acea vreme.

Cu toate acestea, la acel moment am ramas cu un gust amar la sfârșit, ca și cum eșuasem, din cauza faptului că m-am concentrat pe feedbackul critic.

Ce vreau să-ți spun prin această poveste personală este că fiecare dintre noi avem la un moment dat persoane critice în jurul nostru care ne țin pe loc sau mai rău – ne trag în jos.

Deși eram și eu cam demotivat din aceste motive, am decis imediat după acel training că voi merge mai departe, că voi ajuta cât de mulți oameni pot și că nu voi lăsa critica să mă copleșească, ci o voi folosi ca pe o trambulină: voi îmbunătăți în baza ei și apoi voi uita partea negativă, mergând mai departe cu o variantă îmbunătățită.

Este foarte normal și chiar valoros să primești feedback despre ceea ce nu a funcționat, dar dacă ești la început și dacă acel feedback e dat fără a sublinia și părțile bune, va avea un efect mai degrabă distructiv.

Degeaba știi ce poate fi îmbunătățit dacă nu mai ai curaj și energie să faci următorul eveniment – puțini oameni găsesc puterea să treacă peste asemenea momente. Și eu am fost la fel de descurajat ca oricine altcineva, dar am reușit doar pentru că aveam o pasiunie enormă pentru public speaking și training.
 

Aș vrea să te întreb și pe tine: ești înconjurat de prieteni despre care simți că te țin pe loc? Și dacă da, faci ceva pentru a ieși din acel cerc vicios?

Știi cum poți să eviți critica? Să nu ieși niciodată în evidență, să nu faci lucruri remarcabile, să nu începi niciodată lucrul la acel proiect măreț care te poate scoate din anonimat.

Aristotel o spune și mai frumos: „Există un mod de a evita critica: fă nimic, spune nimic și fii nimic.”

Dar întrebarea este: crezi că te poți mulțumi cu o viață în care să nu faci nimic?

Doare când vezi că alții pot, iar tu nu. Pentru că poate și tu îi admiri pe cei care au reușit sau te întrebi: cum a reușit X să facă acel lucru?

Mă uitam uneori cu ciudă la cei care au pornit înaintea mea și aveau rezultate bune. Ciudă nu pentru că aveau succes, ci pentru că eu nu mă urneam din loc. Din cauza criticilor, din cauza celor care nu credeau în mine și din cauza gândurilor greșite pe care mi le formasem despre mine.

Am învățat de-a lungul tuturor programelor pe care le-am lansat un lucru foarte important – critica va fi întotdeauna acolo!

Critica a fost până la urma cea care m-a făcut să îmi pormit că ori de cate ori voi avea ocazia voi ajuta oamenii și de aceea voi face programe care să poată fi accesibile tuturor. Pentru că îmi doresc sincer ca oamenii să se dezvolte, să înțeleagă că poți construi ceva frumos dacă își doresc cu adevărat.

Atunci când investești în dezvoltarea ta, viata îți este mai frumoasă în mod garantat și avansezi mai ușor, atât social cât și financiar.
 

Acum știu cât de mult m-a ajutat pe mine vorbitul în public să îmi cresc încrederea în propriile forțe și să îmi pot dezvolta viața constant aplicând ce am învățat în acest domeniu.

De aceea, dacă vrei să începi cu ceva, dacă vrei să ai o unealtă care să te ajute să îți crești încrederea în tine și să vezi schimbari rapide, atunci îți recomand să îți dai o șansă și să participi la cursul nostru de public speaking.

Este o călătorie deosebită, care nu se oprește după cele două zile de training, ci continuă încă 6 luni la grupul nostru de practică „Liga vorbitorilor în public”.

Dacă vrei să vezi despre ce este vorba, apasă pe link-ul de mai jos:

http://www.dragosstoian.ro/curs-public-speaking/

Comentarii

comments