Cum este mai bine, să fii visător sau ancorat în realitate?
Discurs susținut de Sorina Aurica la Liga vorbitorilor în public
Vi se întâmplă vreodată să vă treziți că visați cu ochii deschiși?
Cum e atunci când sunteți visători? Este și pentru voi acea senzație că sunteți pe un norișor și plutiți acolo cu gândurile sau dorințele voastre?
Pentru mine e ca atunci când eram îndrăgosită, sau ca atunci când mi-am luat un moment de detașare și mă vedeam pe malul mării stând sub o umbrelă și auzind marea… vi s-a întâmplat și vouă?
Și norișorul vostru este tot roz? 🙂
Pentru că acest mod de a visa cu ochii deschiși este atât de întâlnit, s-au făcut și studii – și nu de cercetătorii britanici – ci de cei americani, de la universitatea din Santa Barbara.
Aceștia au luat un grup de 145 de oameni cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani și i-au împărțit în trei grupuri, apoi le-au dat aceeași sarcină, mai mult sau mai puțin dificilă.
În pauză, primul grup trebuia doar să stea fără să facă nimic, al doilea grup a primit o sarcină dificilă, iar celor din cel de-al treilea grup li s-a zis să viseze cu ochii deschiși.
Ce credeți? Rezultatele studiului au scos la iveală faptul că cei care au visat cu ochii deschiși au fost cu 40% mai productivi decât toți ceilalți.
Așadar, se pare că studiile spun că e bine să visezi cu ochii deschiși 😉
Revenind la norișorul nostru pe care stăteați cu gândurile noastre, vi s-a întâmplat ca la un moment dat să apară niște „fenomene meteo” – prieteni, colegi sau părinți care să vă zguduie de pe norișor?
Ați fost catalogați atunci ca fiind cu capul în nori? Și readuși cu picioarele pe pământ?
Dar vi s-a întâmplat să fiți voi aceia care îi aduceți cu picioarele pe pământ pe ceilalți? Eu una m-am trezit la un moment dat spunând cuiva „Deșteptarea!”
Și să vă spun drept, plecând azi de acasă visătoare, cu gândul la diverse lucruri, mi s-a întâmplat să mă readuc eu însămi cu picioarele pe pământ, de fapt m-am trezit pe jos la pământ. Încă nu am evaluat bine avariile: un genunchi este julit, altul învinețit și despre restul voi afla probabil diseara acasă.
Desigur că este frumos să visăm (mie cel puțin îmi place), dar aș zice că și realitatea e importantă, pentru că în realitate ne ancorăm, acționăm în sprijinul visurile noastre, suntem prezenți aici și acum, avem nevoie de toate aceste lucruri.
Și totuși, acest moment de răgaz, de detașare, când visăm cu ochii deschiși, uneori ne aduce în atenție aspecte care ne-au scăpat fiind mult prea angrenați în acel prezent, încercând să îndeplinim sarcinile cât mai repede.
Atunci, eu una mi-am pus întrebarea: „Cum este mai bine – să visezi sau să fii ancorat în realitate?”
Aș zice că echilibrul ar fi răspunsul și pentru a concluziona mult mai profund, o să închei cu un citat din Carl Jung:
„Viziunea îți va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta. Cine privește în afară, visează; cine privește înăuntru, se trezește”.
Așadar, să privim în inimile noastre!
Poți asista live la aceste discursuri sau poți chiar să susții și tu unul la Liga vorbitorilor în public
Comentarii închise