Folosește acest element în prezentările tale pentru a intriga publicul

 
Ai deschis acest articol pentru că titlul ți-a trezit curiozitatea? Din păcate există multe titluri pe internet care te fac să dai click, apoi te dezamăgesc.

Promit că de data asta merită să citești (sau să vezi conținutul în filmul de mai sus).
Deoarece îți voi spune trei povestiri adevărate care te pot relaxa, amuza, iar la sfârșit vei învăța ceva folositor pentru vorbitul în public.

Aceste relatări sunt 100% reale și mi s-au întâmplat mie personal. Aparent nu au nicio legătură, dar există un element comun – încearcă să ghicești care este acesta înainte de a ajunge la explicații.

 
Prima povestire

În urmă cu puțin timp, primesc un telefon de la o binecunoscută companie aeriana:
”Bună ziua, suntem de la compania aeriană …, domnul fsdghfd?”

Eu răspund: ”Poftim? Nu cred că v-am auzit bine”.

”Domnul fsdghfd?”

Am rămas uimit pentru că era un nume foarte ciudat, nu semăna nici măcar cu o limbă exotică.

Așa că răspund: ”Doamnă, cred că este o greșală”

”Nu cumva sunteți născut pe data de 13 octombrie 1981?”

Aici uimirea mi-a crescut și mai mult, pentru că era corecta data: ”Ba da, aceasta e data mea de naștere.”

”Deci sunteți domnul – mă scuzați dacă pronunț greșit – FSDGHFD”

În acel moment mi-am pierdut răbdarea și i-am spus: ”Nu, e greșeală!”

Imediat după ce am înschis telefonul, mi-am dat seama ce se întâmplase și efectiv nu mi-a venit să cred ce făcuse angajata companiei…

 
…apropo de lucruri ciudate, îmi vine în minte a doua poveste:

Eram la munte, între Sătic de Argeș și cabana Plaiul Foii, și făceam o plimbare ușoară prin pădure de 5-6 ore.

Eram împreună cu iubita mea – actuala soție, și cu încă un cuplu. La un moment dat, în mijlocul pădurii auzim un zgomot ca un răget îngrozitor de animal.

Am rămas împietriți. ”Ăsta e urs.. ce ne facem?”

Ne-am întors spre prietenii noștri: ”Ați auzit? E ursul, ce facem?”

Amicul meu îmi răspunde: ”Da, am auzit, dar nu e urs, este un zgomot de utilaj care a dat rateu – poate o drujbă”.

În timp ce ne contraziceam, am văzut ceva coborând pe potecă, ceva care ne-a făcut să ne dăm seama despre ce era vorba. Însă a fost ceva la care chiar nu ne așteptam!

Pentru că în acele momente chiar ne temeam pentru viața noastră…

 
…la fel ca și în a treia povestire.

Eram în Spania, în orașul La Coruña într-o excursie multiculturală. Făceam parte dintr-o organizație studențească și eram cu mai mulți studenți din toate țările, plus un grup de organizatori locali care ne pregăteau petreceri și ne arătau locurile.

După prima seară și prima petrecere, ne-am culcat, fiind cazați într-un cămin studențesc. În mijlocul nopții, ne-a trezit brusc o alarmă, asemănătoare cu cele care se declanșează în timpul incendiilor.

În același timp, auzeam oameni care alergau pe coridoare și țipau ”Foc! Ieșiți!”

Primul gând care mi-a venit a fost: ”Sigur este o glumă studențească, la astfel de evenimente organizatorii mai făceau diferite farse. Mai bine mă culc la loc.”

Apoi, după ce am reflectat mai bine, mi-am spus: ”Dar totuși, de ce aleargă și țipă atât de tare? Dacă e ceva serios?”

Unii dintre participanți nici măcar nu se treziseră. Vorbeam cu un student german, care avea aceleași gânduri – poate e un banc, dar totuși hai să verificăm, dacă e un incendiu real?

Așa că am decis să ieșim pe culoar, unde ne-a izbit un fum gros, înțepător.

Ne-am uitat unul la altul și am spus într-un glas: ”E pe bune, hai să fugim!”

Fac o paranteză: știi ce trebuie să faci cu lucrurile tale (mai mult sau mai puțin de valoare) dacă este un incendiu? Să le abandonezi, orice secundă este prețioasă!

Ce crezi că am făcut noi? În loc să coborâm imediat, ne-am întors în cameră și ne-am luat ghiozdanele. Acolo aveam camera foto și credeam că am și portofelul, care de fapt era în pantalonii de stradă – deci nici măcar nu mi-aș fi salvat actele și banii.

Când am ieșit amândoi în fugă pe scări, ne-am dat seama că….

 
Acum chiar crezi că o să-ți spun imediat finalul? 🙂

Probabil că ți-ai dat seama deja care este legătura dintre cele trei povestiri: suspansul, curiozitatea pe care sper că ți-am stârnit-o.
Atenție, sunt evenimente 100% reale – nu e nicio glumă sau invenție.

 
Acum hai să ne întoarcem la fiecare povestire și să îți spun ce s-a întâmplat:

Prima poveste: Într-adevăr, îmi făcusem cont pe site-ul companiei aeriene, pentru a vedea o ofertă specială. Dar nu am vrut să cumpăr nimic, așa că am apăsat la întâmplare pe taste când am completat numele – deci a ieșit ceva de genul fsdghfd…

Apoi, am completat probabil fără să îmi dau seama data nașterii și numărul de telefon real – la câte conturi îți faci în ziua de azi, îți intră în reflex.

Ce a fost mai ciudat: domnișoara care m-a sunat probabil că nu și-a dat seama că acele litere puse la întâmplare nu putea să formeze un nume – poate doar dacă eram klingonian 🙂
Sau poate că era obligată de regulile companiei să sune fiecare contact, chiar dacă era evident că acel cont nu era real.

 
A doua poveste: Sfârșitul povestirii cu ursul este ceva mai complicat.

Ce am văzut coborând dealul, de ne-am mirat atât de mult?

Erau niște motociclete sport enduro, folosite mai ales pe munte sau în off-road. Deci ne-am spus: ”Ahaa.. deci prietenul nostru avea dreptate, nu era urs – era un zgomot de motor.”

A doua zi, când ne-am întors pe același traseu, am zărit foarte aproape de noi un pui de urs. Îți dai seama că ne-am speriat, pentru că atunci când vezi un pui de urs în pădure te poți gândi că și mama este aproape, și acela e momentul în care acest animal poate deveni agresiv cu adevărat.

După această întâmplare, am căutat pe internet sunetul unui răget de urs, și era exact ce auzisem cu o zi înainte, când am crezut că este un motor. Fusese de fapt un urs nervos, foarte aproape de noi…

 
A treia poveste: Ce am văzut noi pe holul căminului?

Fusese într-adevăr o glumă, nu foarte bună. Organizatorii puseseră într-un lighean de metal hârtii, bucăți de plastic și cauciuc, pe care le aprinseseră.

Nu a fost o idee prea strălucită, având în vedere că au dat foc unor materiale inflamabile într-o clădire. Amicul meu german mi-a și destăinuit că a avut un prieten care a fost într-un incendiu real într-un cămin și s-a aruncat pe geam pentru a supraviețui.

 
Ce putem învăța din aceste povestiri, mai exact din modul în care ți le-am prezentat?

1. Poți folosi curiozitatea și suspansul pentru a captiva publicul în timpul unui discurs.

De exemplu: poți spune povestea până aproape de final, lăsând deznodământul povestirii ceva mai la sfârșit, cum am făcut eu. Sau poți spune jumătate la început, apoi poți schimba subiectul, iar cealaltă jumătate va încheia prezentarea într-un mod inedit.

Astfel, oamenii vor fi atenți la tot discursul tău, pentru că abia așteaptă să afle cum s-a terminat povestea! În ziua de azi, e o mare provocare să păstrezi publicul concentrat pe ceea ce spui, pentru că există telefoane smart și atenția noastră e mult mai ușor de răpit.

2. Poți face publicul mai receptiv la discursul tău

Când oamenii sunt captivați, vor fi mai deschiși la mesajele tale, le vor accepta mai bine și le vor ține minte mult mai ușor, deoarece le vor asocia cu povestea ta interesantă.

Am și o mențiune importantă aici: evită să faci precum revistele de can-can, care îți promit din titlu o știre extraordinară, iar cand o citești ești dezamăgit(ă). Vino cu ceva valoros la sfârșit – nu neapărat ceva spectaculos, dar ceva care să ajute publicul.

Poate fi o simplă informație: de exemplu, scopul povestirilor mele din acest articol a fost să îți arăt puterea folosirii curiozității în public speaking.

3. În final, lucrul cel mai interesat legat de construirea suspansului este că îi vei face pe cei din audiență să gândească creativ: fiecare își va face diverse scenarii în cap, legate de deznodământ.

Poți chiar să-i întrebi: ”Voi ce credeți că s-a întâmplat? Puteți ghici?”

Vei primi cele mai inedite răspunsuri, și astfel vor contribui și ei la discursul tău – vezi în filmul de mai sus ce ipoteze interesante și chiar amuzante au lansat cei din public despre povestirile mele.

 
Dacă vrei să exersezi cu noi aceste tehnici și să îți crești încrederea prin public speaking, vino la cursul nostru intensiv de 2 zile (vei primi de fapt 6 luni de practică alături de noi, apasă pe link pentru a afla despre ce este vorba).

Comentarii

comments