Cine spune că floarea trebuie să fie roșie cu tulpina verde?

Discurs susținut de Alice Stoian la Liga vorbitorilor în public

Povestea începe cu un copil care s-a dus în prima lui zi de școală.

În momentul în care a intrat în curtea școlii, a văzut o clădire imensă și de îndată și-a spus: „Nu e prea prietenoasă… Ce o să mă fac eu aici atâta timp?”

Dar când a văzut că intrarea în clasă se poate face chiar din curtea școlii, a zis: „Hmm, interesant… s-ar putea totuși să-mi placă”.

În prima oră profesoara le-a spus tuturor copiilor: „Astăzi vom face un desen”

„Extraordinar!”, a exclamat băiețelul, „abia aștept!” Și era atât de entuziasmat încât și-a luat cutia cu culori și a început să deseneze: mașinuțe, animăluțe, fructe și legume.

Dintr-o dată, a auzit din sală: „Așteptați! Încă nu desenați”

Copilul s-a oprit, s-a uitat în stanga și în dreapta și a văzut că ceilalți colegii nu erau gata să înceapă.

Deodată, profesoara le-a spus: „Astăzi o să desenăm o floare.”

Copilul a exclamat: „Ieeei!”
Îi plăcea să deseneze flori și de îndată și-a scos cutia cu culori și a început să deseneze floricele colorate în multe culori.

Dar profesoara a țipat din nou la ei: „Așteptați, v-am spus! Astăzi o să desenăm o floare roșie cu tulpina verde.”

Copilul s-a uitat la florile lui, la florea profesoarei și și-a zis: „Dar florile mele sunt mai frumoase…”

Dar nu a avut curaj să spună asta și profesoarei. A dat pagina și a desenat o floare roșie cu tulpina verde.

În următoarea zi, profesoara a intrat în clasă și a spus: „Astăzi o să creăm ceva din argilă”.

„Ieei!”, a exclamat copilul fericit, pentru că îi plăcea tare mult să se joace cu argila – făcea asta acasă cu tatăl lui și crea tot felul de obiecte.

De data aceasta, s-a uitat în stânga și în dreapta, a văzut că ceilalți nu erau pregătiți și i-a așteptat. Imediat s-a auzit și mesajul profesoarei: „Astăzi, din această argilă vom face o farfurie.”

Și copilul s-a apucat să facă farfurii, așa cum a știut el. Dintr-o dată, profesoara a țipat din nou: „Așteptați! Aș vrea să creați o farfurie mare și adâncă. Am să vă arăt eu cum”, și a desenat-o.

Iar copilul s-a uitat la desenul profesoarei și la farfuriile lui, a constatat din nou că farfuriile lui sunt mai frumoase, dar i-a fost teamă să-i spună profesoarei.

Și pentru că nu a avut curaj, el a învățat o lecție din toate acestea – că e mai bine să aștepți și să asculți, să faci ce face profesoara.

Cu timpul, acest copil a ajuns să nu mai facă nimic de unul singur.

Dar povestea nu se oprește aici, pentru că băiețelul s-a mutat din oraș împreună cu părinții lui. Aceștia și-au luat o casă nouă și el a trebuit să meargă la o școală nouă.

În prima zi de școală, o nouă profesoară a intrat în clasă și le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem un desen.”

”Ieei!”, a exclamat din nou copilul. Era fericit, dar aștepta instrucțiunile.

Profesoara nu le-a spus ce să facă, ce să deseneze, dar a început să se plimbe printre rânduri și să-i privească.

Când a ajuns în dreptul băiețelului, l-a întrebat: ”Ce este cu tine? De ce nu desenezi, nu îți place?”

”Ba da, dar ce să desenez?”

”Păi… nu știu, apucă-te, să vedem ce o să iasă.”

Copilul, mirat, s-a uitat la profesoară și a întrebat-o: ”Dar… cum să desenez?”

Profesoara s-a uitat la el și i-a zis: ”Dragul meu, cum îți place ție! Așa să desenezi.”

Copilul a mai încercat o ultimă întrebare stângace: ”Pot să desenez cu ce culori vreau eu?”

”Oo desigur dragul meu, așa cum vrei tu! Păi dacă toată lumea ar desena la fel, cu aceleași culori, eu de unde voi ști al cui e desenul?”

Copilul a răspuns: ”Nu știu”.

S-a întors la planșa lui și a desenat o floare roșie cu tulpina verde…

 
Oameni buni, creativitatea este un dar neprețuit.

Vă amintiți când eram copii, câte jucării făceam cu mânuțele noastre?

Chiar dacă primeam de la părinți, de la rudele noastre, inventam noi altceva pentru că era mai frumos să inventăm. Erau altfel jucăriile create de noi.

Einstein are un citat extraordinar: ”Mintea intuitivă este un dar sacru, iar mintea rațională este servitorul ei de încredere. Am creat o societate care onorează servitorul și a uitat darul.”

Pe final, aș vrea să rămâneți cu o întrebare în minte. Desigur, e retorică:
”Cine spune că floarea trebuie să fie roșie cu tulpina verde?”

Poți asista live la aceste discursuri sau poți chiar să susții și tu unul la Liga vorbitorilor în public

Comentarii

comments