Fii vocea care spune lucrurilor pe nume
În timp ce scriu acest articol, în mintea mea încă îmi răsună o întrebare pe care mi-a adresat-o mai demult unul din cei care au participat la seminariile mele.
M-a rugat să ne întâlnim şi să vorbim despre training şi dezvoltare personală. I-am povestit de evenimentele pe care le susţineam, despre grupul de public speaking pe care-l organizam la acea vreme, şi despre articolele pe care le scriam pe Obiceiurile Măiestriei.
Iniţial, s-a arătat foarte entuziasmat şi mi-a spus că vrea să fie şi el speaker şi trainer, pentru a influenţa în bine cât mai mulţi oameni.
Însă, la sfârşit, a devenit gânditor şi după o pauză lungă m-a întrebat:
„Oare lucrurile astea fac o diferenţă? Oare ce facem noi chiar contează?”
STOP. Opreşte-te chiar acum din citit şi adresează-ţi şi tu aceste întrebări:
„Pot face vreo diferenţă în viaţa altora prin ceea ce fac sau spun? Şi dacă da, în ce mod?”
Ţi-ai răspuns? Dacă nu, mai citeşte o dată întrebările de mai sus, crede-mă, e foarte important să-ţi răspunzi ţie.
Iată ce am răspuns eu: convingerea mea fermă este că orice acţiune de-a noastră face o diferenţă. Asupra oamenilor pe care îi iubim, asupra cunoscuţilor, şi chiar asupra celor pe care nu i-am întâlnit niciodată.
Iar unul din cele mai puternice moduri de a face o diferenţă este vorbind în public. Acasă, la serviciu, în firma ta sau oriunde.
Dar nu oricum. Sunt mulţi care fac asta. Şi unii sunt foarte persuasivi – îţi vor promite şi luna de pe cer dacă îi vei urma.
Sunt mulţi experţi „atotştiutori”, dar eu cred că în acest moment avem nevoie de mai mulţi oameni veritabili.
Chiar dacă nu te simţi încă suficient de bun/instruit/experimentat, poţi face şi tu acea diferenţă prin lucruri mici, dar autentice.
Prin transmiterea cu pasiune a unor informaţii simple şi uşor de aplicat.
Prin faptul că poţi observa ceva bun în orice om.
Prin exemplul tău presonal în cele mai banale acţiuni.
În continuare, vreau să-ţi împărtăşesc ce am învăţat dintr-un film care m-a impresionat şi m-a inspirat să scriu acest articol – se numeşte „Pump Up the Volume” şi îl are în rol principal pe Christian Slater.
Personajul principal este un adolescent foarte timid, care înfiinţează un post de radio pirat, unde poate să se exprime cu adevărat sub acoperirea pseudonimului „Hard Harry”. Vocea lui Harry are curajul să scoată problemele la iveală cu o sinceritate tranşantă, să pună degetul pe rană, şi astfel îi inspiră pe colegii lui să-şi schimbe modul de gândire şi să-şi trăiască vieţile mai intens, mai autentic.
După ce am văzut filmul, mi-am dat seama că deşi cu toţii am suferit intens într-un anumit moment, în fiecare dintre noi este un „Harry”, gata să spună lucrurilor pe nume şi să inspire oamenii care sunt pregătiţi să-l asculte.
Am reţinut din acest film 3 idei foarte puternice care te vor ajuta să-ţi exprimi vocea:
1. Recunoaşte-ţi imperfecţiunile
În acest fel, ceilalţi vor vedea că eşti mai presus de toate un om ca ei, nu un guru. Aşa cum spunea Terenţiu, „sunt om şi nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin”.
Eu personal recunosc că uneori mi-e frică. Rău. Dar ştiu că asta nu mă opreşte, nu am nevoie să fiu lipsit de frică pentru a merge mai departe.
2. Spune-ţi povestea cu pasiune şi sinceritate.
În discursurile şi prezentările mele, mi-am spus de multe ori povestea fără să mă ascund după deget: faptul că am fost extrem de timid şi asta m-a făcut să caut să mă dezvolt cât mai mult.
Şi am primit de la unele persoane feedback că nu mă „poziţionez” bine, că îmi ştirbesc prin aceste mărturisiri imaginea în faţa publicului, şi ar trebui să-mi creez o aură de „autoritate” în domeniu.
Ai auzit şi tu sfaturile astea? Ei bine, poate că unii oameni vor gândi aşa, se vor speria de această vulnerabilitate.
Însă cei mai mulţi vor aprecia sinceritatea şi se vor identifica în povestea ta. Toţi au avut dificultăţi în viaţă şi vor fi inspiraţi de un om care a trecut peste limitări şi încă munceşte să se autodepăşească.
3. Crezi în puterea vocii tale!
De aici porneşte totul. De la faptul că ai certitudinea neclintită că poţi transmite un mesaj care să-i atingă pe ceilalţi.
Văd peste tot oameni extraordinari care ar putea avea enorm de oferit, dar îşi spun „Cine sunt eu să instruiesc sau să inspir alţi oameni?”
Japonezii au o practică numită Kintsukuroi, prin care repară vase sparte cu ajutorul unui lac amestecat cu aur sau argint.
Filosofia din spatele ei este că spargerea şi reparaţia devin parte din istoria acelui obiect de artă, nu ceva ce trebuie ascuns. Şi de fapt, va fi mai frumos tocmai pentru că a fost spart.
Aşa e şi cu oamenii: toate experienţele în care am suferit ne-au făcut să devenim mai frumoşi, mai empatici, mai înţelepţi. Şi acestea pot deveni un exemplu pentru oameni.
În final, dacă simţi acea chemare, te invit la un curs de 2 zile în care vei avea posibilitatea să-ţi descoperi şi să-ţi eliberezi vocea.
Vei primi multe informaţii preţioase, dar cel mai mult vei învăţa din experienţa propriu-zisă.
Va fi foarte multă practică (fiecare participant ţine câte 4 discursuri), apoi vei învăţa de la colegii tăi şi mai ales dintr-un proces care te va ajuta să vezi în tine.. lucruri despre care nici nu ştiai că există.
Te poţi înscrie la curs apăsând acest link.
