De ce să vii la „Liga vorbitorilor în public”

Cum ar fi dacă ai avea un loc unde ai putea exersa vorbitul în public într-un mediu cald și prietenos?

Cum ar fi dacă aici ți-ai crește și încrederea în tine alături de oameni pasionați de dezvoltare personală?

Acest loc se numește „Liga vorbitorilor în public” și este un grup de public speaking și dezvoltare personală care are loc la 2 săptămâni.

Am ţinut un discurs în care vorbesc despre formatul întâlnirilor, împreună cu iubita mea soţie Alice, care este şi partenera mea în acest proiect.

Poţi urmări videoclipul de mai sus sau poţi citi transcrierea lui în articolul de mai jos pentru a vedea de ce ai toate motivele să vii la acest grup bilunar.

Dragoş:

Ideea ne-a venit de la participarea şi organizarea grupului de suport Public Speaking Support Group, înfiinţat de Răzvan Daba, căruia îi mulţumim pentru că ne-a oferit un loc unde să ne dezvoltăm ca speakeri.

După ce am ţinut mai multe cursuri de public speaking, am dorit să creăm un un spaţiu unde oamenii pot fi apreciaţi pentru faptul că vorbesc în public, chiar dacă nu au aşa multă experienţă.

Şi cu toţii ştim că e puţin mai greu la început, şi chiar cei care au experienţă au emoţii atunci când ies în faţa unui public.

Îţi aminteşti un moment când ai avut emoţii vorbind în public?
 

Eu îmi amintesc prima dată când am vorbit în public la un grup asemănător, şi aveam nişte emoţii foarte mari – cu o noapte înainte nici nu cred că am dormit.

Atunci când am ieşit în faţă tremuram. Îţi aminteşti de prima întâlnire sau primul sărut? Era ceva asemănător, o frică pentru că făceam ceva nou, dar şi ceva care mă entuziasma.

Iar după discurs, deşi eram leoarcă de transpiraţie şi obosit de parcă alergasem un semimaraton, aveam un sentiment ciudat. Un sentiment de satisfacţie foarte mare, pentru că am oferit ceva acelui public.

Am fost de multe ori la acel grup, uneori în public, alteori ţinând discurs. De fiecare dată aveam emoţii, singura diferenţă era că acele emoţii se transformau.

Ai un loc special unde îţi place să te întorci? Cum ar fi la o plajă deosebită, sau la munte, sau un loc unde te jucai în copilărie?

Pentru mine, era ca şi cum mă întoarceam într-un spaţiu special – mă treceau nişte fiori greu de explicat.

 
Acum o lună am vorbit în faţa unui public de peste 400 de oameni şi înainte de discurs stăteam de vorbă cu una din organizatoarele evenimentului (care nu urma să vorbească dar trebuia să primească participanţii).

Organizatoarea mi-a destăinuit că are emoţii, iar eu i-am spus „Şi eu am emoţii”. La care ea s-a mirat: „Dragoş, tu încă mai ai, după aşa multă experienţă?”

Eu i-am răspuns: „Da, şi acum am emoţii, şi asta îmi place cel mai mult la public speaking!”. Faptul că încă pot să am acea mică teamă amestecată cu entuziasm şi simt că trăiesc intens când ies în faţa unui public.
 

Ţi-a spus cineva vreodată înainte de o prezentare, un interviu sau un examen: „Să nu ai emoţii”?

De ce să nu ai emoţii? Cei care sunt lipsiţi de emoţii sunt la câţiva metri sub pământ 🙂

De aceea este important să ne dăm seama că atâta timp cât nu suntem blocaţi de aceste emoţii, ele ne pot ajuta să atingem inimile celor din public.

 
Eu am fost norocos că am avut un loc unde să transform aceste emoţii în unele pozitive şi că nu am fost judecat, ci dimpotrivă: am fost încurajat pe tot parcursul.

Asta vreau să-ţi ofer şi ţie prin acest grup numit „Liga vorbitorilor în public”.

Un mediu prietenos, unde să poţi să greşeşti şi să fii susţinut şi apreciat pentru curajul pe care l-ai avut ieşind în faţă.

De fapt, o să te încurajez să greşeşti!

Cum poţi să înveţi dacă nu încerci ceva nou? Şi cum poţi să nu greşeşti când faci ceva nou? Aici noi vom îmbrăţişa acest lucru.

 
Fiecare întâlnire va avea la început un discurs de moderare, apoi vor vorbi 5 speakeri care vor avea câte un discurs de maxim 10 minute.

La mijloc va fi o pauză de 15 minute în care publicul va avea ocazia să se cunoască şi să se împrietenească – vom face şi un mic exerciţiu pentru a facilita acest lucru.

Despre ce poţi vorbi? În primul rând îţi recomand să vorbeşti despre ceva care ce te pasionează, care îţi place într-un mod deosebit.

Am auzit foarte mulţi oameni spunând că nu ştiu despre ce să vorbească, că nu au nimic interesant sau important de spus. Dacă vorbeşti despre ceva care te fascinează, oricât de simplu, vei fascina şi publicul. Pentru că suntem fiinţe empatice şi ceea ce simţim noi în faţă este recepţionat şi de public.

După fiecare discurs vei primi un cadou atât de special încât nu numai cel care primeşte se bucură de el, dar şi cel care îl oferă are foarte mult de câştigat.

Acest cadou se numeşte feedback şi aş vrea să o las pe scumpa mea soţie şi parteneră în Liga vorbitorilor în public să ne vorbească mai pe larg.

Alice:

Înainte de a vorbi despre feedback, aş vrea să ştiu: îţi plac poveştile?

Vreau să-ţi spun o poveste numită „Pomul bun şi pomul rău”.
Un om avea în faţa casei doi pomi: un pom bun şi un pom rău. De fiecare dată când acesta ieşea din casă, pomii îi cereau câte ceva.

Pomul rău îi cerea mereu altceva: într-o zi îi zicea „Toarnă-mi apă”. A doua zi îi spunea: „te rog acoperă-mă cu arşiţa soarelui.” Şi tot aşa continua în fiecare zi cu diverse solicitări.

În schimb, pomul bun avea o singură cerere: „Stăpâne, te rog frumos, ai grijă de mine să dau o roadă bună.”

Omul îi asculta de fiecare dată şi avea grijă să le îndeplinească dorinţele. Pomului rău îi dădea ceea ce acesta îi solicita.
Pomului bun îi dădea ceea ce considera de cuviinţă că îi este de folos astfel încât să dea o roadă bună.

Timpul a trecut şi pomul rău a crescut mare: coroana copacului era dezvoltată, verde şi avea o tulpină sănătoasă. Pomul bun din păcate nu arăta atât de frumos şi falnic.

Dar a mai trecut o perioadă şi a venit vremea rodului. Pomul rău a făcut mere mici şi verzi. Din cauză că avea multe frunze, soarele nu a putut pătrunde astfel încât fructele să se coacă.
Pe când pomul bun a făcut mere frumoase, gustoase şi sănătoase.

Pomul rău s-a uitat ruşinat la vecinul lui, pomul bun şi a spus: „Stăpânul meu e de vină.”

Auzind, omul s-a supărat, s-a uitat la el şi i-a zis: „Oare nu am făcut ce mi-ai cerut tu de fiecare dată? Eu sunt de vină pentru toate acestea? Dacă te-ai fi ingrijit şi tu să-mi ceri să te ajut să dai o roadă bună te-aş fi ajutat. Dar tu ce ai făcut? Te-ai crezut mai înţelept ca mine şi ai rămas neroditor.”

Pomul rău şi-a dat seama că a greşit şi a promis că în următorul an se va îngriji de roada lui. Îl va lăsa pe om să aibă grijă să-i dea ceea ce consideră de cuviinţă pentru a da mere bune.

Şi exact aşa s-a întâmplat: în anul care a urmat, pomul rău a dat şi el o roadă bună.

 
Ţi-am spus această poveste pentru că ilustrează foarte bine ceea ce urmează să îţi transmit în legătură cu feedback-ul.

Cum spunea şi Dragoş, feedback-ul este cadoul oamenilor din public către cei care au curajul să vină în faţă.

Scopul feedback-ului este de a-l ajuta pe vorbitor să crească, să se îmbunătăţească şi să deprindă abilitatea de a vorbi în public.

Feedback-ul este de 2 feluri: apreciativ şi constructiv.

Vom începe întotdeauna cu feedback-ul apreciativ şi îi vom spune speaker-ului 2-3 lucruri pe care le-am considerat frumoase la discursul respectiv.

Feedback-ul constructiv îl va ajuta pe vorbitorul în public să construiască pe baza ideilor pe care audienţa le transmite.

Ce este foarte important legat de feedback-ul constructiv este să fie specific. Nu-i vom spune „nu mi-a plăcut discursul tău”. Aceste cuvinte instigă la critică şi nu ne ajută să creştem.

Ne dorim ca feedback-ul să fie cât mai specific – eu, persoana din public, constat nişte lucruri. De exemplu, îi pot spune vorbitorului: „Dacă aş fi fost în locul tău aş fi vorbit puţin mai tare deoarece audienţa e foarte mare şi ar fi bine să audă toată lumea.”
Sau: „Mi-ar fi plăcut să ai mai multă energie.”

Care sunt etapele feedback-ului? După ce vorbitorul susţine discursul, cei din public vor scrie pe o foaie de hârtie ideile legate de feedback apreciativ şi constructiv.

Apoi, timp de câteva minute, vom lua 4-5 feedback-uri verbale din public. În acest fel, şi cei din audienţă au o ocazie excelentă de a practica vorbitul în public.

Persoana care este în faţă va asculta cu atenţie şi nu va oferi feedback la feedback. Asta înseamnă că nu se va justifica – după ce va asculta va spune „Mulţumesc”.

După aceea urmează feedback-ul profesionistului – Dragoş – şi apoi autofeedback-ul. Speakerul va spune ce a apreciat la discursul pe care tocmai l-a ţinut şi ce consideră că ar putea să îmbunătăţească.

În momentul în care oferiţi feedback-ul, aş vrea să ţineţi cont de scopul acestor întâlniri: de a ne creşte încrederea în sine prin public speaking. De a ne îmbunătăţi abilitatea de a vorbi în public şi totodată de a ne dezvolta personal prin feedback, prin practicarea vorbitului în faţă şi bineînţeles prin networkingul pe care îl vom face în pauză.

Fie ca Liga vorbitorilor în public să-ţi aducă acele lucruri pe care le doreşti!

Te invităm şi pe tine să participi la următoarea întâlnire din Bucureşti! Apasă aici pentru a te înscrie aici la ligă.

Comentarii

comments