De ce sa nu te compari cu alții în public speaking

Te-ai comparat vreodată cu cineva? În ce situaţii?

Cred că e un lucru normal, uneori avem nevoie să ne dăm seama la ce nivel suntem și pentru asta ne evaluăm raportându-ne la cei din jurul nostru.

Din păcate, comparaţia e folosită de multe ori în societate într-un mod nociv – trebuie să ne aliniem mereu la nişte standarde nerealiste, impuse de alţii.

Totul începe în şcoală: să ai note mai mari ca ceilalţi, deşi înveţi papagaliceşte nişte informaţii pe care nici nu ştii să le foloseşti.

Mai târziu în viaţă, ne luptăm mereu să avem cel mai mare venit, cea mai mare casă, cea mai frumoasă maşină, cel mai suplu corp… etc.

Ne uităm în jurul nostru şi avem impresia că tot nu am ajuns acolo: mereu sunt alţii mai buni ca noi.

Atunci când ne comparăm atât de des, încrederea în noi ne scade pe zi ce trece, deoarece avem senzația că nu suntem suficient de buni.

Chiar și atunci când facem progrese, nu ne bucurăm atât de mult, pentru că încă nu suntem „perfecți”, așa cum îi vedem pe prietenii noștri că sunt, sau cel puțin așa arată în pozele lor de pe facebook 🙂

E un lucru extraordinar să vrei să te îmbunătăţeşti continuu, să ai performanţe deosebite, dar nu atunci când o faci pentru a fi ca ceilalți (la sfârşit explic mai bine acest lucru, dând o definiţie mai aparte pentru perfecționsim).

 
Această mentalitate de perfecționism apare și în public speaking.

Ți-ai zis vreodată că nu eşti atât de bun(ă) la vorbit în public ca o anumită persoană?

Sau ai avut de susţinut un discurs după cineva care a vorbit foarte bine şi ţi-ai spus că tu nu te poţi ridica la acelaşi nivel?

Întrebarea de baraj este: atunci când ne comparăm în materie de vorbit în public, după ce criteriu o facem?

La urma urmei, ai nevoie de o măsură pentru a te putea compara cu alții: dacă e vorba de apartamentul pe care îl ai atunci criteriul poate fi: cât de spațioas este și unde e amplasat, în cazul unui job în vânzări atunci măsura e numărul de vânzări pe care îl realizezi lunar și așa mai departe.

Dar cum ne comparăm în public speaking?

Oare după cât de tare vorbeşte speakerul? Sau cât de frumos gesticulează? Dacă se uită sau nu în ochii celor din public?

Oare să fie intensitatea aplauzelor de la sfârşit? Numărul zâmbetelor de pe chipul participanţilor? 🙂

Vorbitul în public este o activitate ​atât de creativă​, încât e foarte greu să te compari.

Fiecare persoană e diferită și acesta e un factor mult mai important pentru care oamenii te vor aprecia: naturalețea pe care poți să o arăți în public.

Din punctul meu de vedere, atunci când ții un discurs, nu o faci pentru aplauze sau faimă, ci ​pentru a-i ajuta pe cei din public.​

Asta înseamnă că ai nevoie să te ghidezi după cât de util e discursul pentru audiență, câte idei valoroase ai transmis, cât de mult i-ai inspirat.

Şi dacă mergem chiar mai departe şi poţi păstra legătură cu unele persoane care au fost la prezentarea ta: ​în ce fel au aplicat în viaţa lor ceea ce le-ai transmis?

 
Am avut la Liga vorbitorilor în public persoane care au vorbit în public şi care au făcut toate greşelile posibile, şi totuşi au primit reacţii fenomenale la sfârşit – de exemplu un vorbitor a ţinut un discurs cu ochii în pământ, dar a fost atât de sincer şi pasionat, încât a ridicat sala în picioare.

Aceste reacţii au fost spontane: e foarte posibil ca uneori publicul să aprecieze mult mai mult o persoană care nu se prezintă atât de bine în public (gestică, postură, dicție etc), dar vorbește cu pasiune și se vede că îi pasă de audiența sa.

Poţi avea un discurs extraordinar de bun (din punct de vedere al celor din public, nu cât de bine ai arătat tu) chiar atunci când tu crezi că a fost un dezastru, atât timp cât ei au primit ceva valoros.

În final, vreau să-ţi spun definiţia perfecţionismului extrasă din cartea lui Brene Brown (Curajul de a fi vulnerabil): eşti perfecţionist atunci când te compari cu ceilalţi şi vrei să te ridici la standardele lor. Atunci când faci eforturi să fii mai bun(ă) pentru a-i impresiona.

Îți depășești limitele atunci când te compari cu tine, cum ai evoluat și cât de bun(ă) ești față de cum erai în trecut.

Așa că nu uita să te întrebi mereu cu ce ai progresat, chiar dacă e un lucru foarte mic, faptul că îl conștientizezi va avea un impact foarte mare asupra performanței tale viitoare.

Comentarii

comments