Cele mai ÎNGROZITOARE lucruri care ți se pot întâmpla dacă vorbești în public

Este deja un clișeu faptul că vorbitul în public constituie una din cele mai mari frici ale oamenilor.

Știi de ce este atât de vehiculată această informație? Pentru că este adevărată! Poate nu este chiar frica numărul 1, dar sigur este în topul multor persoane.

Oamenii își fac tot felul de scenarii sumbre legate de ceea ce se poate întâmpla când apar în fața unei audiențe – de aici vine de fapt teama cea mai mare.

Știi ce te sperie de fapt cel mai mult? NECUNOSCUTUL!

Exagerăm consecințele greșelilor noastre deoarece nu am stat niciodată să ne gândim: în realitate, dacă se va întâmpla ceva rău nu va fi chiar sfârșitul lumii.

De aceea, așa cum spunea o reclamă amuzantă la o băutură răcoritoare, e bine să-ți pui mereu întrebarea „Care este cel mai rău care mi se poate întâmpla?”

Și să răspunzi în mod realist.

Să te faci de râs? Să te bâlbâi? Să uiți ceea ce ai de spus?

Apoi mai adaugă o întrebare: „Dacă totuși s-ar întâmpla acel lucru, aș putea să trec peste el? Aș găsi o cale să-mi duc viața mai departe?”

Evident că în cele mai multe cazuri, chiar dacă ne-am face de râs în public, am reuși să supraviețuim acestui episod 🙂

Mai jos vei regăsi cele mai „îngrozitoare” scenarii care se pot întâmpla dacă vorbești în public, apoi vei găsi o soluție simplă pentru fiecare (multe din ele se derulează mai degrabă în mintea ta, deoarece celorlalți nici nu le pasă de cele mai multe ori dacă ai uitat o frază):

1) Te faci de râs

Ce înseamnă de fapt să te faci de râs?!

E clar că fiecare are un răspuns diferit la această întrebare, dar mai bine adresează-ți o întrebare înțeleaptă: „Oare chiar m-am făcut de râs?”

Și de fapt care este scopul tău, să nu te faci de râs sau să transmiți un mesaj care să ofere ceva de valoare publicului?

2) Te blochezi

O teamă clasică: chiar și atunci când am pregătit bine discursul, există o posibilitate să uităm tot din cauza emoțiilor.

Am scris un întreg articol în care poți găsi 5 moduri de a preveni și gestiona blocajele, apasă aici pentru a-l citi.

3) Tremuri sau îți tremură vocea

De cele mai multe ori nici măcar nu își va da seama nimeni că îți tremură vocea. Tu vei auzi acest lucru amplificat, pentru că sunetul vocii tale rezonează în cutia ta craniană – de aceea ți se pare atât de diferită vocea ta atunci când asculţi o înregistrare cu tine.

Nici dacă îți tremură mâinile sau picioarele nu va observa nimeni în 80% din cazuri. Poate doar dacă ții o foaie de hârtie în mână – în acest caz, ia cu tine pe scenă o agendă groasă dacă vrei să ai la dispoziție notițele.

Soluția: vorbește cât mai des în public, pentru a te desensibiliza.

Și încă ceva: NU te scuza. E normal să existe o cale de exteriorizare a emoțiilor, dacă la tine se concretizează în tremurat fii fericit(ă)! La alții se manifestă printr-un impuls greu de rezistat de a merge la baie 🙂

4) Ești criticat(ă)

De ce suntem atât de speriați de critică? Deoarece avem impresia că astfel este contestată valoarea noastră ca oameni, că dacă cineva ne spune că nu am vorbit bine asta înseamnă că nu suntem buni ca oameni în general.

Ce absurd, nu?! Aceasta este mintea, cu temerile sale…

Ține minte: nu te critică pe tine, ci modul tău de a vorbi/ideile tale/lipsa ta de experiență/opiniile tale etc.

Nu înseamnă că ești mai puțin valoros/valoroasă ca persoană.

Şi de cele mai multe ori, cei care critică în mod constant nu au puterea să vadă lucrurile bune şi sunt la fel de autocritici şi cu ei înşişi.

5) Te autocritici

Din păcate, suntem atât de obișnuiți să ne criticăm, încât chiar și după o experiență reușită (sau în care am avut un progres), tot ne întrebăm: „Oare ce am făcut greșit?”

Răspunsul la această întrebare nefastă nu poate fi decât critic.

Soluția este să-ți schimbi întrebările pe care ți le auto-adresezi după discurs în:
„Ce am făcut bine? Ce pot aprecia în mod real? Care sunt cele mai mici lucruri bune pe care le-am făcut? Cu ce am progresat?”

6) Publicul te contestă

Una din marile temeri pe care am auzit-o este aceea de a fi puşi în dificultate de cei din public.

Dacă cineva ne va contrazice? Dacă va cunoaşte subiectul mai bine ca noi?

Oamenii se întreabă adesea: „Cine sunt eu să vorbesc în fața unui public?”

În acest caz este bine să înţelegem că dacă vorbim în public, nu înseamnă că suntem experţi desăvârşiţi în acel subiect.

Înseamnă că am avut curajul şi dedicarea să prezentăm acel subiect, asumându-ne riscul de a fi criticaţi.

Primeşte intervenţiile celor din public fără să te sperii sau să te enervezi:
– mulţumeşte-le că sunt interesaţi;
– dacă te contrazic, acceptă că există mai multe puncte de vedere;
– recunoaşte fără ruşine dacă nu cunoşti o anumită informaţie şi promite-le că vei face o cercetare şi le vei oferi mai târziu acea informaţie (bineînţeles că trebuie să te ţii de cuvânt).

7) Nu funcționează aparatura

Am păţit de multe ori să nu meargă proiectorul, microfonul, sunetul sau multe alte probleme legate de tehnică ce pot duce la situaţii delicate atunci când toţi sunt cu ochii aţintiţi asupra ta.

De ce ne este frică de aceste momente? Pentru că avem impresia că un speaker este un om-spectacol care ţine mereu în priză audienţa şi nu are voie să greşească.

FALS! Un speaker este un simplu om cu un mesaj important de transmis, mesaj care poate ajuta publicul într-un anumit fel.

Când nu merge tehnica, ai două lucruri de făcut:

– relaxează-te, nu te simţi vinovat(ă), atitudinea este totul în aceste momente: dacă ţi se pare că e un moment penibil,aşa va fi resimţit de public; dacă ţi se pare ceva normal sau chiar amuzant, vei transmite energia ta pozitivă şi publicului;

– întrerupe imediat discursul, pentru a arăta că nu te depăşeşte situaţia, apoi fă o glumă legată de acea întâmplare pentru a detensiona momentul.

Spre exemplu, am avut o întâmplare cel puţin ciudată atunci când în sala în care ţineam Liga vorbitorilor în public s-a auzit în boxe pentru câteva secunde o voce misterioasă care articula frânturi de cuvinte.

M-am oprit brusc din discursul meu, am făcut o pauză dramatică, apoi am spus: „Aceasta este prima ediţie la care avem şi un speaker fantomă”. Publicul a început să râdă şi mi-am dat seama că această problemă era de fapt o binecuvântare deghizată – mai târziu când vocea a mai apărut pentru câteva momente, publicul a izbucnit instantaneu în hohote şi toţi s-au simţit foarte bine.

 

În finalul acestui articol, îți ofer două reguli care funcționează în orice situație dificilă pe care o vei întâlni în public speaking (reguli inspirate din cărțile lui Tony Robbins):

I. Nu îți bate capul cu lucrurile mici atunci când vorbești în public. Nu merită energia ta, lucrul cu adevărat important este să transmiți mesajul tău sub orice formă posibilă.

II. Toate sunt lucruri mici 🙂

La urma urmei, nu vei păți nimic – cele mai mari frici sunt create de noi, așa că tot noi suntem cei ce le putem îmblânzi.

Am o rugăminte: adaugă un comentariu mai jos și spune-mi care este cel mai dificil lucru ce ți se poate întâmpla atunci când ieși în fața unui public. Abia aștept să văd ce soluții putem găsi împreună!

Și dacă ți-a plăcut articolul, împărtășește-l cu prietenii tăi apăsând butoanele de mai jos.

Comentarii

comments