Cel mai mare pericol în public speaking

Care crezi că este cel mai mare pericol legat de vorbitul în public?

Frica de greșeli? Lipsa de pregătire? Publicul agresiv? Gândurile noastre?

Pentru mine a fost o persoană.

După ce am prins ceva experiență în vorbitul în public, acest individ a început să vină la aproape toate discursurile mele și să se așeze mereu în față, foarte aproape de mine.

Mă aplauda și mă aprecia foarte mult. La început l-am plăcut și eu. Ai avut vreodată pe cineva care să te susțină, să te încurajeze? E un sentiment foarte reconfortant.

Doar că, pe măsură ce timpul trecea, observam lucruri ciudate la acest om. Deși cei mai mulți din public îl plăceau, erau și câțiva care spuneau că e cam fals și că exagerează cu laudele.

Și am mai observat că acestei persoane nu prea îi păsa de public, ci doar de mine.

Dar cel mai deranjant lucru era faptul că în prezența ei simțeam că nu pot fi eu însumi, de parcă erau prea mari așteptările și nu îmi dădeam voie să mă arăt vulnerabil.

Într-o zi, am avut o prezentare care nu a mers atât de bine. Am avut câțiva participanți cam dificili, iar eu nu am vorbit atât de bine față de cum obișnuisem publicul. Cu toate acestea, mulți oameni mi-au spus la sfârșit că le-am adus un ajutor real prin ceea ce le-am transmis.

După acest discurs, a venit și persoana în cauză și mi-a zis că a fost cea mai proastă prezentare pe care a văzut-o. Eu i-am răspuns: ”Stai puțin, dar au fost multe persoane care și-au luat ceva valoros, nu contează asta?”. Replica lui a fost: „NU, cel mai mult contează să arăți tu bine în față!”.

În acel moment, i-am spus că nu mai vreau să îl văd la cursurile sau prezentările mele, și dacă totuși insistă să vină, să nu mai stea în primul rând. Și chiar m-a ascultat – a început să vină din ce în ce mai rar, iar când apărea stătea în spatele sălii fără să mai comenteze.

Așa cum bănuiam, am auzit de la prieteni care debutau în public speaking (și începeau să devină buni) că persoana în cauză a trecut și pe la ei și s-a manifestat la fel: se așeza în față și îi aclama. Le-am zis să fie atenți, pentru că se bagă foarte ușor pe sub pielea omului.

 
Ți-am relatat aceste întâmplări deoarece s-ar putea să vină și la prezentările tale, și e util să știi cum să-l recunoști.

Apropo, a apărut până acum în activitatea ta? Nu doar în discursuri, ci și la muncă, sau acolo unde aveai niște rezultate foarte bune.
 

E foarte probabil să-l fi întâlnit. Deoarece acea persoană este orgoliul tău, ego-ul care vrea să arate mereu bine și să epateze.

Atunci când ești prea orgolios în public speaking, înseamnă că te gândești prea mult la tine și nu mai pui așa mare preț pe audiență, care e de fapt cea mai importantă.

Mentalitatea noastră legată de acest aspect este: a vorbi în public înseamnă a servi publicul.

Nu suntem actori, artiști sau comedianți – avem cel mai mare respect față de acești oameni, dar pentru noi reflectorul nu este pe speaker, ci pe audiență.
 

Care sunt capcanele orgoliului, dacă te lași condus de acesta?

1. Dacă greșești, te autocritici atât de mult încât ratezi scopul de a oferi ceva publicului. Îți vei spune ”Am fost praf, m-am încurcat, nu am avut un discurs bun”. Când de fapt scopul adevărat ar fi fost să transmiți ceva valoros, în orice fel.

2. Dacă faci lucrurile bine, orgoliul te umflă ca pe un balon. Îți vei spune ”Ce mă fac dacă nu o să fiu la fel de bun și data viitoare?”

Asta înseamnă că îți limitezi potențialul – nu vei crește pentru că nu vei încerca lucruri noi, de teamă să nu cazi de pe ”piedestal”.

3. Nu te lasă să arăți publicului partea ta veritabilă. Pe tine însuți/însăți, vulnerabil(ă) și imperfect(ă).

Ce vrea publicul de fapt să vadă? Pe cineva fără de greșeală și emoție? Un roboțel care e perfect și inuman? Sau un om ca ei, care știe mai bine să prezinte, dar are aceleași sentimente care ne aduc mai aproape?

 
Înfinal, vreau să te liniștesc puțin: e normal să te simți bine, să te apreciezi atunci când vorbești în public. Dar întrebarea este: ce pui mai presus, să arăți tu bine sau să oferi ceva de valoare publicului?

Îți poți stăpâni orgoliul, sau te stăpânește el pe tine?

Oamenii au o părere distorsionată despre public speaking. Spre exemplu, mulți ne-au întrebat: ”Cum e la evenimentele voastre? Sunteți buni? Sunt bune cursurile voastre?”

Le-am răspuns fără nicio falsă modestie că este irelevant să le spun dacă suntem ”buni” sau nu.

I-am îndemnat să îi întrebe mai degrabă pe cei care au fost la cursul nostru de public speaking dacă și-au luat ceva folositor de acolo.

Comentarii

comments