Ce faci atunci când ai o problemă care pare ieșită de sub control

Discurs susținut de Corina Dinei Berba la Liga vorbitorilor în public

Aș vrea să facem împreună un exercițiu de imaginație pentru care vă rog să închideți ochii.

Ești la serviciu și ai o problemă care pare catastrofală. Ca o boală contagioasă care se apropie de pământ și stă doar în puterea ta să rezolvi problema.

Nu ai timp să gândești.

Pui mâna pe telefon – știi că poți să faci magii cu telefonul și îți amintești cuvinte magice.

Îți amintești tot ce ai învățat în cursurile de NLP, în cărțile care încep cu „Puterea…” sau „Secretul…”.

Închizi. Aștepți, fumezi o țigară. Și încă una.

Planează asupra ta o amenințare – dacă nu rezolvi, atunci…

Și te gândești la cea mai simplă soluție. Dar nu poți să alegi soluția cea mai simplă.

Ce ar crede ceilalți despre tine? Că nu ești capabil, că alegi varianta cea mai simplă, că nu ești un problem-solver?

Ce ai crede tu despre tine? Tu, tocmai tu, care îl ai pe Superman deasupra patului și citate cu Tony Robbins; tu, pentru care nu există „nu pot”?

 
Vă mulțumesc că ați făcut acest mic exercițiu de imaginație cu mine și sper că ați intrat într-o anumită stare.

Aș vrea să știu câți dintre voi ați avut o problemă care era simplă dar părea catrastrofală?

Micul exercițiu este exact ceea ce am simțit și am trăit acum câteva zile.

Am ajuns acasă destul de târziu după patru ore de telefoane, de încercări disperate de a găsi o soluție.

Mi-am dat seama că nu mâncasem, nu băusem apă și nu rezolvasem problema.

Am revizuit în minte tot ce am făcut și m-am gândit cum aș fi putut face mai bine, ce am greșit. Și mi-am dat seama care era problema.

Transportatorul nu a livrat, clientul a făcut o criză de isterie, șeful a ordonat.

Revizuind tot ceea ce am făcut, mi-am dat seama că am petrecut patru ore din viața mea îngrijorându-mă. Nu am făcut nimic altceva decât să mă îngrijorez.

Am reanalizat situația și am văzut că de fapt cea mai simplă rezolvare era cea mai simplă soluție.

 
În continuare aș vrea să vă spun o foarte scurtă povestea despre „Will C.”

Un fermier avea un băiat și amândoi își câștigau existența cu ajutorul unui cal.

Într-o zi acel cal moare și toată lumea spune: „Vai, ce ghinion pe fermier!”

Iar fermierul răspunde: „We’ll see.” (trad: „Vom vedea”)

Apoi ceilalți săteni, fiind impresionați de felul în care a reacționat, au pus mână de la mână și i-au luat un cal. Atunci lumea a spus „Vai, ce norocos e fermierul!”

Iar el a răspuns: „Will see.”

Într-o zi, băiatul s-a accidentat la picior călărind calul, și toți au spus: „Ce ghinion!”, iar el: „Will see.”

Apoi, a venit armata să facă recrutări și ghiciți ce: băiatul nu putea să fie recrutat, pentru că era accidentat.

„Will see…”

 
Ceea ce vreau să vă spun este că toți avem probleme și cu toții avem responsabilitatea să găsim soluții. Cu toții vrem să fim un pic de supermani.

Dar problema noastră cea mai mare este îngrijorarea.

Ne blochează mintea, ne fură din concentrare, parcă nu mai suntem noi.

Îngrijorarea ne ia energia necesară de a găsi soluția cea mai la îndemână.

Ce putem să facem pe viitor? Poate să nu ne mai îngrijorăm, sau să ne îngrijorăm mai puțin.

Voi ce credeți?

Eu cred că am putea să avem mai multă încredere în noi, să nu ne mai pese de ce cred ceilalți (sau să ne pese mai puțin) și să nu ne mai lăsăm îngrijorarea asta să ne omoare din puterea de a duce lucrurile până la capăt.

Iar când avem o problemă care pare ieșită din control și pentru care nu avem nicio soluție, poate să spunem un simplu „Will see…”

Poți asista live la aceste discursuri sau poți chiar să susții și tu unul la Liga vorbitorilor în public

Comentarii

comments